16. August 2010: Doresc oare românii revenirea dictatorului?



Dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu, împuşcat în 1989 alături de soţia sa, Elena, ar fi votat de 41% din populaţie, în cazul în care ar avea loc acum alegeri prezidenţiale. Preşedintele în funcţie, Băsescu, reprezentant al democrat-liberalilor, ar obţine numai 19 % din voturi. Băsescu, care a obţinut cu sloganul său „Să trăiţi bine“ în anul 2009 realegerea în funcţie cu 51% din voturi este mai mult decât o decepţie şi o deziluzie pentru populaţie. 63% dintre români susţin că au trăit cu mult mai bine în sistemul comunist: „nu aveam libertate, dar aveam ce mânca şi unde munci“. Majoritatea respondenţilor au declarat chiar că „regretă căderea comunismului.“


Nostalgie pentru o spălare ideologică a creierului

Chiar 80% dintre cei chestionaţi au considerat că modul în care a fost judecat Ceauşescu şi execuţia sa au fost nedrepte şi nu mai puţin de 68% ar fi de acord cu pedepsirea celor care l-au executat. Este adevărat că trucul comuniştilor de a încerca o transformare superficială peste noapte a României dintr-o ţară comunistă în una democrată a fost o prostie şi evident o naivitate.

Spălarea ideologică a creierului, practicată de dictator, la origine un cizmar, timp de 50 de ani împotriva poporului „său“ este prezentă şi în continuare. Chiar şi noua generaţie, copiii şi tinerii, sunt supuşi şi expuşi în continuare sistematic otrăvii colectivismului şi a luptei împotriva individualismului. Corupţia inefabilă, continuarea exploatării omului, progresele economice palide, paralizarea inevitabilă a emancipării omului îl lipsesc pe acesta complet de orientare.

Avem o democraţie aparentă, afirmă publicistul Erwin Kessler, se constată o falsă deschidere şi o diversitate aparentă de opinii.

Ceauşescu a fost un patriot?

La primele ore ale dimineţii au fost exhumate cadavrele soţilor Ceauşescu. Rudele au reuşit în cele din urmă să obţină o decizie favorabilă în acest sens. Acestea au dorit să afle dacă în sicriele respective se află într-adevăr rămăşiţele pământeşti ale soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu. Susţinătorii, în special pensionari, s-au adunat în faţa porţilor cimitirului şi au strigat furioşi „Ceauşescu a fost un patriot“ şi „în timpul lui Ceauşescu nu murea nimeni de foame“. Cei care se află acum la putere nu ar fi patrioţi. Aceştia strâng averi uriaşe pe care le transferă în străinătate.

Conducătorul Nicolae Ceauşescu

Conducătorul dictatorial comunist a ocupat funcţia de şef al partidului (1965) şi preşedinte de stat între 1974 şi 1989. În România. Era numit „conducător“ (Führer) şi a condus prin represiune, cultul personalităţii şi nepotism, cu o tentă stalinistă. El a implicat-o şi pe soţia sa, Elena, la exercitarea puterii. Populaţia a suferit în urma terorii sale. A depus eforturi pentru a obţine independenţa faţă de Moscova şi a respins reforma iniţiată de Mihail Gorbaciov, conducătorul sovietic.

Printre măsurile sale de politică internă s-a numărată înfiinţarea Securităţii, care îşi desfăşoară în prezent activitatea cu denumirea de SRI şi care continuă metodele iniţiale.   Cu ajutorul poliţiei secrete, el a distrus încă din start orice formă de opoziţie.


Ceauşescu îşi schimba sângele cu cel al copiilor pentru a rămâne tânăr. Conducătorul nebun de stat şi de partid a beneficiat timp de minim 5 ani de o bancă de sânge recoltat de la bebeluşii care plângeau cu hohote şi care erau înşiraţi literalmente pe mese sterile. Dacă nu existau suficiente „rezerve“ se apela la numeroasele cămine de copii din ţară sau chiar la secţiile de nou-născuţi. De la unii copii s-a „supt” prea mult sânge. Aceştia au murit sau au suferit probleme foarte grave la nivel cerebral. Imaginile cu situaţiile din căminele de copii au făcut înconjurul lumii.

Pater Don Demidoff, preot catolic independent şi membru în International Council of Community Churches USA a venit în anul 1990 din Amsterdam în România şi a înfiinţat şi a condus timp de 20 de ani cămine pentru copiii abandonaţi şi pentru copiii străzii. De la începutul anului 2010, în cadrul unui centru social pentru 5 sate, se ocupă de copiii de ţigani aflaţi în suferinţă, asigurându-le alimente şi asistenţă oferită de un medic. În mijlocul Europei, există în continuare copii care mor de foame şi suferă. Mulţi copii din căminele de stat au ajuns în prezent în închisori, în urma unui adevărat cerc vicios. Demidoff a fost desemnat de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor în calitate de îngrijitor al sufletelor şi se ocupă de deţinuţi din 40 de închisori din România. În Iacobeni, el a restaurat o bazilică din secolul XIV şi a deschis-o ecumenismului.

El a reuşit să deranjeze şi în acest mod şi a devenit victima injuriilor şi a calomniilor. În 20 de ani, Demidoff a iniţiat şi a luptat în peste 80 de procese pentru dreptatea celor săraci şi oropsiţi împotriva corupţiei, a şicanelor, pentru menţinerea operei sale. El susţine că această ţară are nevoie în continuare de multe generaţii pentru a scăpa de vechea îndoctrinare.
La Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în calitate de preşedinte al „Ligii pentru Renaşterea Morală“, a iniţiat trei procese împotriva statului român, unul dintre acestea împotriva torturii.

Biografie:
Don Demidoff, Preotul spinilor
Preotul străzii, rebel şi provocator

Editura Inimii, Str. Scolii 232, 557105 Iacobeni, România