26.07.2010 UE: România nu combate corupţia


Manualul de şpagă se aplică în continuare Corupţia legalizată în fapt România a rămas mult în urmă în lupta împotriva corupţiei comparativ cu standardul aplicabil în alte state europene. Autorităţile de la Bruxelles consideră că nu există voinţa politică pentru modificarea acestei situaţii. În urmă cu trei ani, România a aderat la Uniunea Europeană, dar corupţia şi criminalitatea organizată s-au menţinut. În timp ce Bulgaria a făcut paşi importanţi în lupta împotriva corupţiei, raportul de evaluare întocmit de Comisia Europeană reclamă că nu ar exista voinţa politică pentru procesul de reformă. Legi corupte împotriva corupţiei România nu ar respecta nici angajamentele asumate în scop de reformă deoarece Agenţia Naţională de Integritate (ANI), cu rol de deconspirare a membrilor guvernului şi a parlamentarilor, şi-a pierdut semnificativ din autoritate prin legea adoptată recent, respectiv a fost lipsită complet de atribuţii. Astfel, mafia corupţiei se protejează prin legi corupte, iar UE a afirmat: ANI este lipsită de dreptul de a confisca bunurile obţinute ilegal. Astfel, nu sunt finalizate nici procedurile judecătoreşti. În timp ce ţiganii care fură un sac de cartofi pentru familia lor muritoare de foame, care numără frecvent 10 copii, sunt nevoiţi să suporte până la 7 ani de detenţie în condiţii inumane, cei care săvârşesc fraude în valoare de mai multe miliarde rămân în continuare nesancţionaţi şi nu ajung nici în faţa instanţei. Preşedintele „LIGII pentru Renaşterea Morală“, pater Don Demidoff ICCC, în acelaşi timp şi fondatorul şi coordonatorul fundaţiei pentru copiii străzii, este recunoscut de „Administraţia Naţională a Penitenciarelor“, printre altele, în calitate de duhovnic onorific în numeroase închisori din România şi a avut ocazia să descopere la faţa locului suferinţele cu care se confruntă deţinuţii. Şi aceştia ar putea să îşi cumpere avantaje, dar cu ce…? Demidoff a refuzat timp de 20 de ani să dea mită, motiv pentru care a fost prigonit, calomniat, şicanat şi a primit în repetate rânduri ameninţări cu moartea. Fundaţia pentru copiii străzii trebuie să plătească rate exagerate ale dobânzilor Şi fundaţia Casa Don Bosco a fost supusă acestui sistem. Împotriva celui care nu dă mită sunt adoptate legi care justifică corupţia. Pentru că, în ultimii 20 de ani, fundaţia a fost copleşită de numărul mare de copii abandonaţi, (temporar, în cămin au locuit până la 130 de copii), a fost necesar să apelăm la ajutoare (angajaţi) care cu siguranţă că nu lucrează gratuit în România (şi nici nu pot proceda în acest mod). Având în vedere că statul român nu a fost dispus să acorde ajutor şi a încercat permanent, propovăduind o pedagogie anticomunistă, să închidă căminul, fundaţia a rămas cu datorii de la plata impozitelor şi a contribuţiilor sociale. Din acest motiv, ministerul finanţelor publice a solicitat fundaţiei rate exagerate ale dobânzilor în valoare de 68.000 de euro, aplicând o progresie zilnică, această sumă fiind calculată pornind de la o valoare a debitului de 30.000 de euro. Cererea de scutire de aceste rate exagerate ale dobânzilor ca urmare a activităţii umanitare depuse timp de 20 de ani a fost respinsă cu sânge rece în faţa tuturor instanţelor de judecată şi de către ministrul de finanţe, decizia fiind motivată prin prevederile legale. Astfel, cine nu dă şpagă, este constrâns prin lege să sufere. Vicepreşedinta Parlamentului German, dr. Susanne Kastner, o cunoscătoare a României, a fost chemată în ajutor, iar aceasta a dat dovadă de înţelegere, şi-a exprimat regretele faţă de situaţia existentă, şi-a exprimat nemulţumirile şi a sperat că va obţine o soluţie favorabilă. Ministrul german de externe, dr. Guido Westerwelle, a fost de asemenea rugat de Demidoff să intervină în timpul vizitei sale efectuate în România. Dar acesta a răspuns: România este un stat suveran, motiv pentru care nu a putut face nimic. Nici măcar o intervenţie? Nici măcar să adreseze o întrebare? Bineînţeles că domnul Westerwelle nu cunoaşte suferinţa inimaginabilă la care sunt supuşi copiii străzii. Este cunoscut faptul că firmele care au în rândul lor foşti tovarăşi sunt scutite, prin bacşişuri corespunzătoare, de rate exagerate ale dobânzilor. Ca urmare a atitudinii abuzive a autorităţilor române, copiii din cadrul fundaţiei şi-au pierdut căminul la finalul anului trecut. Administraţia financiară a iniţiat procedura de executare silită a complexului căminului (valoarea actualizată 250 de mii de euro). În prezent, fără a dispune de un sediu, fundaţia aprovizionează cu alimente şi asigură asistenţa medicală în cinci sate pentru peste 200 de copii din familii de ţigani aflaţi în dificultate pentru care, ca soluţie de criză, s-a decis reducerea ajutorului social. Manualul de şpagă „Manualul de şpagă” scris de tânăra Adina Popescu din România este valabil în continuare. La fel ca într-un manual, sunt prezentate sumele care trebuie plătite pentru a atinge un obiectiv: în spitale, cabinete medicale, la autorităţi publice, la poliţie, la vamă, în justiţie, dar şi pentru studii, la şcoli şi universităţi. Surorile medicale sunt plătite de exemplu cu 2 până la 3 euro pe zi, o operaţie costă într 400 şi 1.000 de euro „bani de buzunar“. Oamenii care nu îşi permit aceste sume sunt nevoiţi în multe cazuri să părăsească spitalul fără a fi trataţi. Cine este sărac este oricum condamnat să moară repede. Conform unui studiu întocmit de Banca Mondială, numai în sectorul sănătăţii din România sunt plătiţi zilnic aproximativ un milion de dolari şpagă. La fel cum cariile atacă dinţii, la fel şi corupţia se infiltrează adânc în bugetul fiecărei gospodării, reprezentând frecvent 10% din veniturile familiei. Manualul de corupţie menţionează sarcastic „Sarcina reprezintă starea corpului femeii care, cel puţin la momentul naşterii, necesită plata unor şpăgi ridicate“.. Conform acestui studiu, 42% dintr familiile din România au dat şpagă şi 38% dintre funcţionari au primit astfel de favoruri. Când statul atotputernic bate la uşă, românul bagă instinctiv mâna în buzunar pentru a putea supravieţui. Conform Băncii Mondiale, o treime dintre oficiali recunosc chiar că sunt corupţi. Mătuşa Tamara Fostul premier Năstate ar fi moştenit, conform afirmaţiilor sale, un milion de euro de la mătuşa Tamara, deşi aceasta n-a fost niciodată o persoană bogată. Adrian Năstase a fost un partener apropiat al politicienilor implicaţi în activităţi criminale şi al grupurilor de lobby din România, fiind în continuare în afacere. Mulţi români şi-ar dori o mătuşa Tamara, pentru că salariile lor sunt extrem de mici, iar de această situaţie profită concernele economice. În 2006, în ţară au intrat cinci miliarde de euro în România, atraşi de mâna de lucru ieftină şi de cota unică scăzută. Salariul mediu al unui român este cuprins între 200 şi 300 euro. Şi firma de telefonie mobilă Nokia a fost atrasă de această situaţie, astfel încât aceasta şi-a închis porţile fabricii din Bochum în anul 2008 şi a concediat rapid 2.300 de angajaţi. Dar şi în Cluj, România, au fost concediaţi între timp 600 de angajaţi. Scriitorul Mircea Cărtărescu susţine: în anul 1989 ar fi trebuit demişi toţi foştii comunişti din funcţiile publice. Alţii merg chiar mai departe şi susţin că, în 1989, nu ar fi trebuit executaţi doar soţii Ceauşescu, ci întreaga „elită“ a nomenclaturii din întreaga ţară. Fostul director al biroului fundaţiei „Konrad-Adenauer” de la Bucureşti este sceptic în ceea ce priveşte evoluţia României. Acesta şi-a exprimat temerea că marea decepţie abia acum va urma. Deschiderea faţă de Europa ar reprezenta doar o atitudine oportunistă. Având în vedere că standardul de viaţă nu se îmbunătăţeşte, nu poate fi exclusă o revenire a dreptei. De ce nu exercită autorităţile de la Bruxelles mai multă presiune? Tânăra Maria dintr-un sat din Transilvania povesteşte modul în care reuşesc să se descurce părinţii ei. Tatăl lucrează în calitate de căpşunar în Spania. Ea nu se teme de viitor, ci pentru familia sa. Îşi doreşte foarte mult ca autorităţile de la Bruxelles să facă mai multă presiune pentru a susţine efectuarea de reforme adevărate. Dorinţe sfinte? În special fondurile publice fac în continuare obiectul abuzurilor şi delapidării. Cancerul corupţiei se extinde fără nicio piedică. În realitate, ANI este doar o marionetă Românii de bună credinţă - o categorie care continuă să existe, au următoarea convingere: Cine are vise măreţe în această ţară, nu trebuie să se bazeze pe forţele proprii aici, ci să plece în străinătate pentru a trudi în viile din Italia, în fabricile de conserve din Germania de est sau pe şantierele din Spania. În prezent, România are un deficit de mii de medici, deoarece mulţi dintre aceştia au emigrat în străinătate, în special medici vorbitori de limba germană din judeţul Sibiu / Hermannstadt. Corupţia din România reprezintă un adevărat sistem corupt Ziarul românesc „Adevărul“ (Die Wahrheit) arată modul în care se poate fura în România pe bază de documente legale pentru a face imposibilă condamnarea corupţiei, care este astfel legalizată. Iar ziarul scrie: corupţia din România este un sistem încetăţenit. Ziarul românesc „Gândul“ (Gedanke) menţionează că Bucureştiul ar beneficia de un tratament preferenţial din partea Comisiei Europene, concluzie justificată şi de faptul că, până în prezent, nu au fost adoptate sancţiuni împotriva României şi continuă să vină bani din partea FMI, în timp ce, pentru Turcia, sunt inventate obstacole deosebite împotriva aderării. Dar, aşa cum am arătat, România oferă cea mai ieftină forţă de muncă, bogăţii naturale deosebite, soluri excelente pentru agricultură, reprezentând totodată şi un avanpost ideal pentru o bază militară. Fundaţia şi LIGA conduse de Demidoff au constatat că România se bucură de un tratament preferenţial. Nu s-au primit răspunsuri la nicio scrisoare adresată solicitărilor şi scrisorilor transmise Comisiei Europene sau preşedintelui Barrosso. Plângerile adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg au un termen de soluţionare de 3 ani pentru că majoritatea acţiunilor de la acest for sunt îndreptate împotriva statului român. Iar România ştie că se poate aştepta în continuare la un tratament preferenţial din partea UE, pentru că este evident că interesele acesteia faţă de România sunt mai mari decât interesele României faţă de Europa; purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene afirmă „în prezent nu se poate vorbi despre sancţiuni“. Şi, în ciuda lipsei progreselor României, ţara va intra oricum în anul 2011 în spaţiul Schengen şi va deveni astfel membru cu drepturi depline al UE, iar numeroasele bande de români care acţionează în prezent nestingherit în Germania îşi vor putea extinde fără limite aria de acţiune. Norvegienii au 30 de sinonime pentru zăpadă, egiptenii 30 de cuvinte pentru nisip şi, conform afirmaţiilor scriitorului Andrej Oisteanu, în România există peste 30 de termeni pentru a exprima plata de bacşiş. România este o ţară balcanică şi o poartă către Orient. Cine se mai poate mira de fantezia de care dau dovadă locuitorii pentru a eluda legile?