Stiri
Reiseberichte
Arhiva
Opinii
Cuvantul |de Duminica
ACŢIUNE
Date personale
Prieteni
Video
SCRISORI
Don Demidoff
Europa |Kulturhauptstadt
Internationale |Oecumene
DON BOSCO
Clic-copiii
RUGĂCIUNILE UNUI |PREOT AL SPINILOR
Jurnalul unui |Preot al Spinilor
Intelepciune
CONTURILE IUBIRII |APROAPELUI
Felicitări
Memento mori
BAZILICA DIN IACOBENI |COMMUNITY CHURCH
International Council |of Community |Churches
COMUNITATEA BUNILOR |SAMARITENI
CASETA TEHNICĂ |ADRESE
Documente
EDIŢIA INIMII
Presa
Contact




 
 

20.02.2010 Statiune sociala a fundatiei Sf. Don Bosco


De două săptămâni, fundaţia Casa Don Bosco a realizat în Iacobeni un centru social pentru copiii săraci şi distribuie săptămânal 150 de pâini şi alimente copiilor care, în anul 2010, continuă să sufere de foame şi de greutăţi. Ne ocupăm de igiena lor, precum şi de starea lor de sănătate şi depunem eforturi pentru a deschide un cabinet medical pentru aceşti copii. Această activitate caritabilă şi de diaconie este reglementată din anul 1992 prin statut, fiind confirmată de către judecătoria Făgăraş. Starea copiilor (aproximativ 150 în cele 5 sate Iacobeni, Noistad, Stejeriş, Movile şi Netus) este greu de imaginat. În multe cazuri, familiile de ţigani formate din 10-12 persoane locuiesc într-o colibă cu o singură cămăruţă, direct pe pământ, şi mor de foame. Şi alte familii ne-au solicitat ajutorul pentru copii. Împreună cu asistentul social şi cel medical din cadrul primăriei am vizitat toate aceste familii. Din păcate, primăria ne-a ascuns numeroase situaţii dramatice, fără să ştiu motivul pentru care a procedat în acest mod. Mulţi ţigani s-au adunat în faţa caselor pe care le-am vizitat şi nu au înţeles de ce nu se află pe listă. Mulţi copii şi tineri suferă de boli care nu au fost diagnosticate niciodată de vreun medic (de exemplu epilepsie, tulburări de vorbire, spasme, tulburări de vedere, hepatită, diabet, etc.). Am început să îi transportăm pe aceşti copii la spitale şi să îi asistăm, să le plătim medicamentele, deşi în astfel de cazuri acestea ar trebui să fie gratuite. Dar şi aceasta este o minciună, ca multe altele de aici. Oamenii nu au bani nici măcar pentru a călători cu autobuzul în cel mai apropiat oraş sau pentru a cumpăra ceva de la farmacia din Agnita. Am vrut să deschidem şi o cantină, dar am constatat că, în ciuda faptului că suferă de foame, copiii refuză o hrană civilizată sau nu o tolerează pentru că nu o cunosc. În colibele lor mizerabile, mănâncă de obicei fasole, pâine şi cartofi, supă de oase. Când îi întrebăm pe ţigani de ce continuă să „facă” copii chiar dacă mai au alţi 10 acasă, primim acelaşi răspuns, şi anume că ei nu pot împiedica acest lucru, pentru că este voinţa lui Dumnezeu. În rândul lor domneşte convingerea că nu actul sexual este cel care conduce la naşterea unui copil, ci intervenţia lui Dumnezeu. Se impune o campanie urgentă de informare, dar cum …..? Alături de alimente, ar trebui să le distribuim şi prezervative? Aceasta să fie sarcina unui preot? Vă rog să îmi comunicaţi opinia dumneavoastră cu privire la acest subiect. Mulţi copii au renunţat la şcoală şi sunt obligaţi să trăiască în aceeaşi mizerie fără nicio perspectivă. Situaţia lor nu se schimbă..! La rândul lor, aceştia vor aduce pe lume copii în aceeaşi mizerie (adesea, fetele nasc chiar şi la vârsta de 12 ani), iar acest fenomen nu face decât să adâncească suferinţa viitoarei generaţii. Câte generaţii trebuie să mai continue acest fenomen? Trimit consiliului de administraţie al serviciului ecumenic aceste informaţii înainte de poşta de Paşte. Recomand serviciului ecumenic să adapteze statutul în funcţie de cel al fundaţiei, pentru că scopul fundaţiei nu s-a schimbat. În mod suplimentar, vă trimit în prealabil fotografii prin poştă. După ce copiii care au devenit adulţi au părăsit căminul după 20 de ani, (mulţi dintre ei au încă nevoie de asistenţă şi sprijin financiar de la distanţă), consider că centrul social reprezintă o problemă urgentă, cât timp mai sunt în viaţă. Din motive de sănătate, pentru mine şi colaboratorii mei este mai uşor să realizăm acest proiect pentru că nu mai sunt cu copiii timp de 24 de ore, ceea ce este şi normal din punct de vedere biologic, pentru că în fiecare familie copiii mari părăsesc în cele din urmă casa părintească. În mod suplimentar, am menţionat în repetate rânduri că întreţinerea căminului nu mai este posibilă, că se acumulează permanent datorii, chiar şi datorită inflaţiei care afectează cheltuielile de întreţinere (curent electric, gaz, personal etc.) Nu am reuşit să vindem niciun imobil pentru a acoperi o parte din datorii în valoare de 30 mii euro şi se pare că nu vom reuşi multă vreme de acum încolo în această perioadă de criză. Aceasta nu înseamnă că noua activitate principală este mai simplă. Sunt necesare şi eforturi pentru a ajunge în fiecare colibă. Dar eu pot alege când să fac o vizită la ţigani şi când nu. Şi în acest scop avem nevoie de mulţi bani. Când mă veţi vizita, veţi avea ocazia să vă convingeţi personal de acest infern. Pe de altă parte, calomniile continuă. Se spune de exemplu că aş fi falsificat documentul clinicii din Aachen în care se spune că nu mai am mult de trăit. Aceste persoane nu se dau în lături de la nimic. Bineînţeles că aceste calomnii nu menţionează nimic despre numeroasele felicitări adresate de personalităţile din ţară, în care se confirmă şi este lăudată munca depusă. Tocmai din motivul calomniilor permanente am publicat acest document (www.DonDemidoff.Nachrichten.de) Bineînţeles că acest lucru nu se potriveşte cu un concept de activitate infracţională. Domnul să vă aibă în pază PD 20.02.2010