24.07.2008 - Noii comunişti nu ne vor menaja


Noii comunişti nu ne vor menaja De exemplu, Ifigenia care trebuie să se revină în stradă. După şicanele exercitate de DGPASC Braşov împotriva fundaţiei noastre, pentru că „ne-am permis” să îl reclamăm pe Aristotel Căncescu, preşedintele consiliului judeţean Braşov, de nerespectarea obligaţiei sale legale de a răspunde în termen de 30 de zile unei scrisori oficiale, am fost obligaţi să suportăm un control interminabil, desfăşurat în stil dictatorial. La acest control, „procesul verbal” a fost parţial falsificat, iar copiii au fost instigaţi prin intrigi. Ca urmare, am expediat spre verificare Agenţiei Naţională pentru Protecţia Copilului un colet în greutate de 30 kg cu documente doveditoare, pe care „controlorii” le-au refuzat verificării la sediul fundaţiei noastre. Preluarea coletului a fost refuzată şi la Bucureşti, astfel încât am fost obligaţi să îl trimitem, în prezenţa avocatei noastre, secretarului de stat din Bucureşti. Au apărut, din nou, presiuni insuportabile, din partea DGPASC Braşov, împotriva noastră. Secretara consiliului judeţean Braşov, Mariana Tiharău, în această funcţie în ultimii 17 ani, care ne şicanează şi îl defăimează continuu pe Pastorul Pater Don Demidoff, şi care este membră a securităţii (Serviciu Român de Informaţii), a dorit de la început să desfiinţeze fundaţia noastră. În funcţia pe care o deţine, ea poate să facă tot ce doreşte. Sub directa ei coordonare a fost generat încă din primii ani un document falsificat al S.R.I. împotriva lui Demidoff, document care a fost semnat personal de Directorul Serviciului Secret (publicat în cartea lui Demidoff „Pastorul cu spini , care va apărea peste scurt timp şi în limba română”): Atunci când, după revoluţia din 1990, practicile tiranice de ideologie comunistă au revenit în zona căminelor pentru copii, unde fetele şi băieţii au fost ţinuţi separaţi, chiar şi pe grupe de vârste, ţinuţi aproape ca animalele, legaţi de pat, am devenit imediat suspicioşi pentru că gândirea noastră pedagogică era ca fetele şi băieţii să crească şi să trăiască în comun, ca într-o familie. De aceea, această Tiharău l-a numit pe pastor, la vremea respectivă, „pervers”. Încercarea acesteia de a închide căminul încă de atunci, nu a reuşit întrucât am câştigat într-un proces în instanţă. Şi acum există, la căminele de stat, grilaje de protecţie, iar copii nu au voie să părăsească căminul fără un permis de ieşire. Există cămine de stat care se află încă într-o stare catastrofală, dar care nu sunt obligate să respecte normele legale. Certificatele personalului de specialitate sunt eliberate cu uşurinţă de către Direcţia de Protecţie a Tineretului, însă vai şi amar, dacă fundaţia noastră nu are angajaţi calificaţi, pentru că aceştia pur şi simplu nu există. Din acest motiv ne considerăm fericiţi că avem colaboratori care lucrează şi trăiesc cu noi de 15 ani, sau chiar mai mult, şi care datorită experienţei şi practicii în sistemul pedagogic creştin sunt foarte calificaţi şi care în calitatea lor de oameni au reuşit să învingă eticheta vechii doctrine. Conform legii de reintegrare care există de mulţi ani, copii orfani trebuie sa fie reintegraţi până la gradul al patrulea de rudenie. Mulţi dintre aceşti copii au ajuns din n o u pe stradă. Acest lucru nu deranjează pe nimeni întrucât copii străzii nu sunt cuprinşi ca temă statistică la Bruxelles, ci doar copii care trăiesc în cămine. Desigur trebuie salutat faptul când statul se străduieşte să reintegreze copii în familiile lor. Legea nu prevede ca ei să se reintegreze în stradă. Autoritatea pentru protecţia tineretului intră în legătură cu familiile respective fără înştiinţarea noastră. Întrucât în România este uşor să se facă presiuni şi citaţii legale, pentru a intimida pe cei afectaţi, se întocmesc declaraţii silite, false şi ameninţătoare pentru copiii care se află în căminul nostru de 17 ani, şi care nu vor să revină în familiile iniţiale, nu în ultimul rând deoarece se simt străini faţa de aceştia. Aşa s-a întâmplat zilele aceste cu Ifigenia. Mama acesteia a declarat, acum doi ani, în faţa tribunalului de familie, că acela nu este copilul ei, întrucât a fost violată. Ea nu şi-a vizitat copilul niciodată, nu i-a trimis nicio felicitare de Crăciun şi nici nu i-a telefonat niciodată. Ea a predat copilul „ei”, acum 17 ani, mamei violatorului, care l-a adus apoi la Cincu şi l-a lăsat pe treptele căminului nostru. Ifigenia frecventează gimnaziul, ca şi celelalte fete de vârsta ei, iar cheltuielile nu sunt neglijabile, luând în calcul doar cheltuielile zilnice de transport dus-întors spre oraşul din apropiere. Aşadar, într-o noapte!!!, mama Ifigeniei a apărut, dintr-o dată, la poarta noastră şi a vrut să vorbească cu fiica „ei”. Întrucât se afla într-o stare jalnică, prea săracă să-şi hrănească copiii,şi pentru că am amânat-o pentru dimineaţa următoare, ea a înnoptat în parcul alăturat. Au fost făcute atâtea presiuni asupra ei, întrucât a trebuit în final să-şi viziteze fiica. Această întâlnire provoacă unui om cu inimă, doar fiori. Ifigenia: „ De ce ai declarat tu în faţa instanţei că nu sunt fiica ta?” Mama se explică şi se căinează. Apariţia ei în căminul nostru a fost teatrală, isterică. Bineînţeles că doamnele de la Protecţia Copilului care instigă această mamă, nu au fost prezente la confruntare şi nu regretă conflictele psihologice, nefiind interesate cum le merge copiilor, dacă aceştia ajung din nou în stradă datorită măsurilor luate. Colaboratoarei de la Protecţia Tinerilor din Braşov, Blanduzia Radu, i-am emis interdicţie de intrare în căminul nostru. Întrucât a promis că se va corecta, am ridicat interdicţia şi am întocmit un proces verbal cu punctul nostru de vedere. Ea nu s-a corectat însă. Este executorul fidel al şefei sale Tiharău, şi are un singur scop, acela de a închide căminul nostru întrucât suntem incomozi, iar interesul nostru primordial este viaţa copiilor din cămin. Doctrina comunistă se întoarce în forţă chiar şi dacă poartă o etichetă nouă. În şcoli s-au introdus din nou uniforme ca pe vremea dictatorului. Am stabilit pentru copii noştri că nu trebuie să poarte uniforme, întrucât în spatele acestei idei se află noţiunea bolnavă de colectivism, în care personalitatea unui om este neimportantă, noţiune aflată în contradicţie cu ideea noastră de individualitate a copilului şi a omului în general. Adesea mă sperii cum copiii preiau din şcoală atitudinea bolnavă comunistă şi o importă în căminul nostru. Mama Ifigeniei, şi Ifigenia însăşi, s-au simţit eliberate, pot rămâne despărţite. Noi însă vom fi şicanaţi din nou, iar comisarii autorizaţi de la Bruxelles dau din umeri şi ne îndrumă către instanţa europeană pentru drepturile omului de la Strassburg, unde România este şi aşa cap de listă pentru reclamaţii pe motive de lezare a dreptului omului. Recent ni s-a trimis din partea Direcţiunii pentru Protecţia Copilului „o convenţie de colaborare”, cu trei semnături, care abia dacă lasă loc pentru o cooperare partenerială. Parteneriatul actualilor comunişti din Braşov arată astfel că noi avem 26 de obligaţii suplimentare şi bineînţeles că noi trebuie să ne procurăm banii pentru această acţiune, în timp ce statul îşi permite întârzieri de luni de zile la plata alocaţiilor legale ale copiilor. Ni se aruncă cu duşmănie în faţă, reproşuri că instalăm un sistem de spionaj la copii şi colaboratori şi dacă stipulăm rezultatele în rapoarte scrise. Ideologia comunistă este bolnavă şi perversă. Bruxelles creşte la sufletul său un membru EU care va acţiona ca un virus „în comunitate”. Românii sunt în Parlamentul European. Ar fi fost obligaţia României să elaboreze o lege electorală europeană, care să permită candidatura europenilor şi în România până la nivel municipal. Nimeni nu contestat acest lucru la Bruxelles când acest lucru nu s-a întâmplat, şi lucrurile s-au amânat pentru anul 2012. De ce au voie atunci românii în Parlamentul European? Semnalul pe care Iren l-a transmis Europei, prin refuzul ei, este demn de admiraţie şi sperăm că va trage şi în alte ţări un semnal de alarmă. Bruxelles decide după oportunitate întrucât este nevoie de România din alte motive şi din această cauză România îşi permite atâtea, iar omul simplu de pe strada europeană îşi va mai freca ochii privind câte o să mai vină asupra lui din Balcani. Corupţia din ţară şi abuzurile cu banii europeni ar trebui să-i preocupe în special pe cei din Germania şi din alte ţări privitor la unde poate sărăcia să-l ducă pe om. Însă Bruxelles şi-a exprimat în mod obedient părerea asupra corupţiei, că nu există măsuri sau clauze de protecţie, iar stagnarea reformei din România s-a instalat din nou. Intrarea României în Europa este o dezamăgire, a spus comisarul european CSU Markus Ferber. Acum când micii dictatori se plasează în toate colţurilor, cum s-a întâmplat la alegerile comunale, când au vrut să manipuleze rezultatele, rămânem „obstinaţi” atunci când este vorba de dreptul copilului,în special al copiilor orfani. Ne vom îngriji ca oameni de teapa „doamnei” Tiharău şi Blanduzia Radu să dispară în sfârşit din posturile lor, făcând necontenit presiuni morale şi prin publicaţii. Pater Don Demidoff scrie în rubrica sa din ziarul românesc „Sibiu standard”, şi nu ezită să anunţe Curtea de Justiţie Europeană din Strasbourg, aşa cum a făcut-o în Sachen Folter despre penitenciarele româneşti, la Strasbourg. Dar şi acest lucru costă bani, iar dacă statul român doreşte să anihileze fundaţia noastră, sufocându-ne cu teroarea birocraţiei şi prin neplata la timp a alocaţiilor pentru copii, noi va trebui să apelăm, mai mult, la contribuabilii noştri, care ne sunt credincioşi de 17 ani. La ei apelăm şi în această situaţie, vă rugăm să contribuiţi. Contribuiţi de îndată şi cu inimă largă pentru ca aceşti copii ai noştri să rămână în siguranţă, Această vară apropiată ne prezintă probleme de nerezolvat. www.SibiuStandard.ro www.depeschedondemidoff.com www.businessportal24.com Fotografii: Întâlnirea dintre mamă şi fiică, pentru prima oară după 17 ani. Mama pur şi simplu şi-a aruncat copilul fără procese de conştiinţă.