29.06.2008 Dumnezeu lasă distrugerea pământului pe seama oamenilor


Dumnezeu lasă distrugerea pământului pe seama oamenilor Dumnezeu lasă distrugerea pământului pe seama oamenilor Evenimentele asemănătoare potopului care au loc în întreaga lume în ultima vreme, cele mai recente în America, în care casele au fost „luate cu totul“ de torentul vijelios amintesc de evenimentul legat de Arca lui Noe. Dumnezeu i-a dat lui Noe sfatul de a construi o arcă. Şi astăzi ne aflăm în faţa celui mai mare potop din istoria pământului. Dar ce se întâmplă dacă Dumnezeu îi dă din nou porunca lui Noe al anului 2010 de a construi o arcă, pentru salvarea unor puţini. Arca lui Noe din anno Domini 2010 Şi Dumnezeu a hotărât să transmită oamenilor acelaşi mesaj. Dumnezeu s-a săturat de felul în care se purtau oamenii, de stricăciunea lor, de violenţele lor, de răzbunare şi de revanşă. Societatea lor de posesie, împotriva legilor naturii. Astfel Dumnezeu a decis să distrugă omenirea, aşa cu a mai făcut-o deja odată. Dar în faţă îi stătea birocraţia, domnia birocraţiei omenirii. I-a spus lui Noe al anului 2010: Noe, mai construieşte-mi încă odată o arcă din lemn de cedru, exact ca atunci : 3oo coţi lungime, 50 coţi lăţime şi 30 de coţi înălţime. Voi aduce pe pământ un al doilea potop, deoarece oamenii n-au învăţat nimic. Tu însă, Noe 2010 întră cu nevasta ta, cu fii tăi şi cu nevestele lor în arcă şi ia din toate animalele câte două, un macul şi o femelă. Peste şase luni voi trimite o ploaie mare de tot. Noe a început să se vaite. Chiar trebuie să se întâmple asta din nou? Încă odată 40 de zile de ploaie şi 150 de zile incomode pe apă şi cu toate animalele aste enervante la bord şi pe deasupra şi fără televizor. Dar Noe 2010 a ascultat şi a promis să facă totul aşa cum i-a cerut Dumnezeu. După şase luni, au apărut nori negri şi a început să plouă. Noe! strigă Dumnezeu, Noe 2010 unde ţi-este barca? Noe se uită trist spre cer şi spuse: Doamne, ai milă de mine. Dar Dumnezeu întrebă din nou: unde este arca Noe? Noe îşi şterse lacrimile şi spuse: Doamne, de ce mă năpăstuieşti? Apoi Noe a început realizarea navei. Mai întâi a cerut o autorizaţie de construcţie de la Consiliul Municipal. Dar aceia au crezut că el vrea să construiască un saivan de oi extravagant şi au criticat forma constructivă neobişnuită, deoarece la construirea unei nave nici nu vroiau să se gândească. Chiar unităţile de măsură le-au provocat confuzii fiindcă nu mai ştiau ce este un cot. Atunci a fost însărcinat un arhitect să facă un nou plan. Dar apoi autorizaţia de construcţie a fost refuzată fiindcă au zis că planul de urbanizare nu admite un şantier naval într-o zonă rezidenţială. Dar Noe a găsit un teren într-o zonă industrială şi abia atunci au început problemele. A început cu întrebarea dacă arca ar trebui să aibă uşi rezistente la foc, instalaţie de sprinklere şi un rezervor pentru apă de stins incendii. Menţiunea lui Noe că în caz de incendiu ar exista peste tot în jur destulă apă de stins, n-a fost crezută de funcţionari, ba chiar râdeau de Noe. Când Noe le-a explicat că apa vine în cantităţi imense şi mult mai multă decât le-ar trebui tuturor oamenilor pentru stins, a fost trimis la un medic la spitalul municipal. Medicul l-a întrebat sceptic ce scop ar avea construirea unei nave pe uscat, departe de orice râu. Atunci Noe a căpătat telefonic ştirea de la Consiliul de sector că poate să-şi construiască barca, dar să se îngrijească de modul cum va ajunge nava la cel mai apropiat fluviu. Să nu cumva să conteze pe construirea unui baraj de acumulare. Apoi a sunat încă un alt funcţionar de la această autoritate, care ar fi vrut să-l ajute: ar putea să ceară de la Uniune Europeană, la Bruxelles, asistenţă pentru şantierul naval, cererea trebuie s-o depună în opt exemplare, în trei limbi oficiale. Apoi a intrat în acţiune vecinul său. Acesta a înainta o plângere la tribunalul civil. Vecinul făcea comerţ angro cu furaje. El considera întreprinderea lui Noe ca o campanie publicitară masivă. „Construcţia navei” nu servea decât la manipularea clienţilor lui şi la ruinarea sa. Noe i-a explicat vecinului că el nu vroia să vândă nimic. Vecinul nu-l crede şi tribunalul civil a stabilit termene incredibil de lungi. Următoarea lovitură a fost căutarea lemnului de cedru. Nu mai era voie să imporţi cedrii din Liban. Atunci Noe 2010 a căutat lemn de construcţie în păduri, dar i s-a interzis tăierea copacilor din motive de „protecţia naturii şi a climei”. Era o dispoziţie a legii naţionale a pădurilor. Ar fi existat o modalitate dacă Noe ar fi demonstrat că face o reîmpădurire. Noe le scrise: în scurt timp nu va mai exista nici un fel de natură şi prin urmare sădirea de copaci ar fi total iraţională. Atunci a fot trimis din nou la medicul de la spitalul municipal. Da timpul presa, aşa că Noe angajă tâmplari, care au promis să asigure chiar ei lemnul necesar, dar vroiau mai întâi să aleagă un consiliu de întreprindere. Consiliul de întreprindere i-a cerut lui Noe un contract colectiv de muncă pentru construirea navei pe teren uscat, fără contact cu apa. Noe a ajuns la disperare, a refuzat şi astfel s-a ajuns la un referendum şi la grevă. O! Doamne, ai idee cumva ce cer meseriaşii în ziua de azi? Cum să plătesc toate aste, suspina el către cer. Dar timpul presa. Tocmai de aceea, începu să adune animalele. La început treaba merse foarte bine şi mai ales cele două furnici erau foarte bine dispuse. Apoi a început dresarea doi tigri şi două oi, pe care Noe trebuia să-i convingă de şederea lor paşnică la bord. Dar aceasta a stârnit iniţiativa asociaţiei locale de protecţia animalelor, care l-a admonestat pentru comportare neconformă speciilor a animalelor sale. Atunci vecinul a mai introdus încă o plângere şi a pretins că Noe deschide o grădină zoologică, ceea ce ar fi extrem de păgubitor pentru afacerea sa. Dragă Doamne, se văieta No, ai putea să-mi faci rost cel puţin de o aprobare pentru transport european de animale. Era la pag. 22 a acestui formular şi se chinuia ce scop la transportului să indice de fapt. Şi. dragă Doamne, ai ştiut cumva că nici nu este voie să transporţi animale cornute în perioada boncănitului? Şi doar cerbii şi elanii şi chiar boul comun nu se gândesc la nimic altceva decât la instinctul lor. În plus, mai întrebă Noe în continuare, unde găsesc “ Callipepia caliconica“ obligatorie. Dar pitpalacul şi „Lathamus dicolor“? Nici papagalul rândunică nu l-am găsit până acum. Ai ştiut Sfinte Doamne că trebuie să respect cele 43 de prevederi ale Ordonanţei de Protecţie a Animalelor în Piaţa Comună mai ales pentru transportul iepurilor de casă? Acum a angajat avocaţi cărora le-a dispus să verifice dacă aceste prevederi sunt valabile şi pentru iepuri de câmp. Apropo, îl întrebă apoi Noe pe Dumnezeu, nai putea să aranjezi să declar nava sub pavilion străin? Atunci aş primi aprobarea mai uşor, deoarece arca ar urma să se menţină doar în zona coastelor germane. Şi l-a rugat de asemenea pe Dumnezeu, ia legătura şi cu Greenpeace, deoarece aceştia au declarat că nu este permisă evacuarea în apă a urinei animale, bălegarului, excrementelor şi a gunoiului de grajd. Doamne, sunt disperat: ce mergea pe atunci, acum nu mai merge. Şi peste toate , uite-o şi pe asta: Comandantul suprem al Marinei s-a prezentat la Noe şi i-a cerut o hartă a viitoarei zone inundate. Noe l-a trimis la un glob care era vopsit complet în albastru. Apoi au apărut cei de la combaterea evaziunii fiscale. Şi-au exprimat presupunerea că Noe îşi plănuieşte o evaziune fiscală. Disperat şi resemnat, l-a întrebat pe Dumnezeu: n-ar trebui să iau cu mine şi un avocat pe arcă? Noe era resemnat, disperat. Atunci ploaia s-a oprit şi a apărut brusc soarele. Şi s-a arătat un curcubeu minunat. Atunci Noe s-a ridicat şi a zâmbit. Nu-ai aşa Doamne că nu vei mai distruge pământul? Dar Dumnezeu spuse: „cu asta nu-mi mai fac griji, administraţia voastră o face mult mai repede”.