07.03.2008 Posedat de Diavol


07.03.2008 Posedat de Diavol Exorcizãrile sunt din nou la modã Când am venit în România in 1991, credeam mai mult în existenþa Diavolului. Fãceam parte din aºa numiþii teologi luminaþi. Apoi am ajuns în Transilvania: þara lui Dracula ºi a Diavolilor? Dracula nu este aºa cum îl descriu miturile. Dar Diavolii în Transilvalina? Dar unde sunt? I-am vazut ºi încã îi vãd ºi astãzi. E posibil ca zona Transilvaniei cu miturile sale ºi în primul rând cu superstiþiile sale, care au fost pãstrate ºi cultivate prin intermediul Bisericii naþionale, sã fie îndeosebi predestinatã? Transilvania se numesc pãdurile. Sã se fi refugiat aici Diavolii? Oare acesta este un lãcaº propice pentru Diavoli? De fapt, mulþi oameni de aici par a fi posedaþi de Diavol, de Rãu. Când vãd tã cearta ºi ura este în mijlocul familiilor, câtã înstrãinare existã între membrii unei familii, sau doar întrebarea ce se pune în tribunalele din România: ?Aveþi o relaþie de duºmãnie cu reclamantul, cu acuzatul? Câtã lipsã de iubire în mijlocul aceastei minunate naturi a României. Acolo oare sãlãºluieºte Diavolul? Într-un sat uitat de Dumnezeu am vãzut în faþa unei colibe un copil care urla ca un animal, încât am vrut sã fug. Nu era un urlãt normal al unui copil, era ieºit din comun. Un bãrbat din aceastã casã m-a chemat la el. Era tatãl. Mi-a spus: Pãrinte, copilul este posedat de Diavol. Nu ºtim ce sã mai facem. Urlã toatã ziua ºi toatã noaptea. Nici nu mai putem dormi. Am mers la mulþi doctori. Vã rugãm, ajutaþi-ne. Decenii întregi nu mã mai rugasem pentru exorcizarea catolicã. Uitasem formulele. Am ezitat sã mã aproprii de copil ºi cu cât vroiam sã mã apropii mai mult, cu atât acesta urla ºi se zbãtea mai tare. Eram uimit. Am pãstrat distanþa ?de siguranþã? ºi am început sã mã rog, mai întât am murmurat încet, pentru mine, apoi din ce în ce mai tare pânã când copilul aproape cã era acoperit de vocea mea. Mi-am scos stola mea cea micã din geantã ºi m-am rugat, nu, l-am invocat pe Diavol cu cuvintele mele: Satan, Stãpâne al Iadului, îþi ordon sã ieºi din acest copil. Aºa cum am mai spus, nu mai ºtiam fomulele, astfel încât repetam aceastã propoziþie fãcând de fiecare datã un semn al crucii ºi îl binecuvântam continuu: Satan, Stãpâne al Iadului, îþi ordon în numele Cerului, al Tatãlui, al Fiului ºi al Sfântului Duh sã ieºi din acest copil. Copilul striga din ce în ce mai încet. Astfel puteam sã mã aproprii din ce în ce mai mult de copil. A devenit din ce în ce mai liniºtit, pânã când am putut sã îl iau în braþe, l-am dus în colibã ºi copilul a început sã zâmbeascã. A fost unul din cele mai fericite momente din viaþa mea. Exorcizarea, eliminarea Diavolului a crescut din ce în ce mai mult. Acolo unde raþiunea ºi medicul nu puteau interveni, s-a apelat din ce în ce mai des la preoþi. Chiar ºi la Vatican existã un exorcist, un eliminator al Diavolului. Acesta se numeºte Don Gabriele ºi este chiar exorcist ºef. Pentru pãrintele Gabriele, Diavolul nu este un personaj de basm, ci activitatea sa zilnicã. Timp de 21 de ani a efectuat 70.000 de exorcizãri. Uneori a fãcut 15 pânã la 16 exorcizãri pe zi. Pãrintele Gabriele are ambele picioare pe pãmânt. Nu este în nici un caz un nebun. Nu a studiat doar teologia, ci ºi Dreptul. A scris cãrþi, care au fost traduse în 21 de limbi, chiar ºi în japonezã. ªi nu este ipocrit în ceea ce priveºte activitatea sa. ?În Vatican, centrul catolicilor?, spune acesta, ?existã secte sataniste. Sunt peste tot, chiar dacã nu se vãd?. Drept urmare mã gândesc la cuvintele unui teolog moralist din perioada mea de studii: ?Acolo unde Bunul Dumnezeu construieºte o catedralã, Diavolul construieºte o capelã lângã?, ne spune acesta deseori, nouã studenþilor. Nu existã o protecþie perfectã sau religioasã împotriva Demonilor ºi împotriva infernului spiritual. Însãºi Maica Tereza i-a cerut Pãrintelui Gabriele sã o exorcizeze în ultimii sãi ani de viaþã. Nimeni nu este imun la Diavol, spunea acesta. ªi fiecare om e conºtient de disputele zilnice. ªi chiar ºi aceasta declarã exorcistul: teoretic însuºi Papa poate fi posedat. Dacã pot fi posedaþi sfinþii, atunci de ce nu ar putea fi ºi Sfântul Pãrinte? Apoi însã se înspãimântã de propriile cuvinte, bunul pãrinte. ªi adaugã imediat: Sfântul Pãrinte va fi pãzit ºi protejat de o armatã de îngeri protectori.