29.02.2008 Nu avem nevoie de Dumnezeu?


29.02.2008 Nu avem nevoie de Dumnezeu? Îmi voi astepta copiii în cer De-a lungul vietii, românii îsi fac foarte des semnul crucii: pe strada, la biserica, în masina si peste tot. Sa fie oare vorba despre o dovada a unei religiozitati deosebite? Cum stau lucrurile însa în ceea ce priveste practica religioasa, realizarea Evangheliei în existenta cotidiana a crestinilor? Multi fac de trei ? patru ori la rând semnul crucii, inconstient. Nu ar fi oare mai demn sa faca semnul crucii o singura data, mai rar si fara graba? Sau aceste manifestari sunt o urmare a epocii comuniste, în care opinia religioasa, dar si cea personala trebuiau ascunse cât mai bine? Ideologia comunista este în floare în aceasta tara. În continuare se afla la putere tatii, copiii si nepotii nomenclaturisti, doar ca în zilele noastre au alte etichete. Este vorba despre noii atei, neocomunistii. Ei nu îsi pot nega conceptia, în ciuda noilor etichete minunate, este vorba despre neo-liberalism. Fara sa fiu informat, copiii mei au fost chestionati de inspectori ai Agentiei Nationale pentru Protectia copilului, pentru a afla de ce se roaga de trei ori pe zi? Orientarea împotriva lui Dumnezeu este în continuare evidenta. Se doreste introducerea uniformelor în scoli. Uniforme, ca simbol al colectivismului comunist nociv. Omul este un simplu numar la nivelul colectivului. Nu avem nevoie de Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu nu îl asteapta pe omul colectiv, ci se pe individ. Individul care îl cauta si îl iubeste pe Dumnezeu. Ateismul se afla din nou la putere, în Germania, partidul care atesta succesul comunistilor din est - "stânga" se regaseste în parlament, în timp ce în România a fost mereu acolo. Iar comunistii îsi doresc în continuare cruciada care sa duca la disparitia oricarei forme de religie de pe suprafata pamântului. Nu avem nevoie de Dumnezeu, afirma ei. Ei considera ca religia strabuna este o otrava care trebuie eliminata. Ei lucreaza cu demagogie, cu jumatati de adevar si defaimari si îi denunta pe cei care cred în Dumnezeu, afirmând ca acestia sunt prosti si rai. Câte au trebuit sa suporte în perioada ?conducatorului? cel rau preotii care nu au fost dispusi sa se converteasca la biserica ortodoxa de stat. Trebuie sa ne întrebam care sunt în prezent originile urii noilor atei. Într-o perioada în care radicalismul si fundamentalismul islamului se remarca tot mai intens la nivel mondial, oare ateismul sa fie raspunsul vechi si nou la aceasta problema? Toti vor sa fie binefacatorii omenirii: fundamentalistii, ateii, atentatorii sinucigasi, guru, teologii de stânga si de dreapta, teologii eliberarii, atentatorii talibani. Daca omul neaga sau chiar îl elimina pe Dumnezeu, înseamna ca omul se elimina singur. De 17 ani traiesc în România post-comunista, de 17 ani ma confrunt cu ideologia si consecintele acesteia în rândul oamenilor, pentru ca în continuare toate aceste aspecte sunt preluate si de copii. Cu groaza ma întâlnesc permanent cu o mentalitate în rândul copiilor care îmi este complet necunoscuta pentru vestul Europei. Este vorba despre copii care nu au trait în perioada lui Ceausescu, copii carora am încercat, pe parcursul celor 17 ani, sa le ofer o educatie pedagogica bazata pe libertate si parteneriat, manifesta în continuare simptomele ateismului si ale nihilismului. Ei nu au învatat sa comunice, sa informeze, pentru ca nici adultii nu procedeaza în acest mod. Ei refuza un anumit nivel de civilizatie si se poarta la masa asemenea unor oameni care nu cunosc deloc bunele maniere. Nici în 10 generatii aceasta otrava nu va disparea din oamenii de aici. Hitler, Stalin si Ceausescu nu i-au iubit pe oameni, nu au avut nicio remuscare când au distrus milioane de oameni. Ateismul neaga existenta lui Dumnezeu pentru ca omul sa poata elimina alti oameni. Ideologia comunista nu cunoaste omul iubit si mântuit de Dumnezeu. Acesti oameni asasineaza, gazeaza, împusca, lasa oamenii sa moara de foame sau sa munceasca în lagare pâna la ultima suflare. Si în prezent exista în continuare o tara în care dictatura este la ea acasa: este vorba despre Coreea de Nord, cu dictatura ateisto-comunista. Puterea din aceasta tara a lasat un milion de oameni sa moara de foame, alti sute de mii sunt detinuti în lagare de munca asemenea unor animale. Iar tortura psihica si fizica este practicata în continuare în închisorile din România, acest comportament având la baza aceeasi ideologie bolnava: aversiunea fata de om. Acesti oameni fara de capatâi nu dau doi bani pe om. Ideile ateiste provoaca si în prezent durere si suferinta în aceasta lume, inclusiv în România. Daca omul nu primeste demnitate de la Dumnezeu sau daca demnitatea sa nu îi este umbrita de catre cei care îl tradeaza pe Dumnezeu, atunci exista suferinta si razboi în aceasta lume, dar si foamete si suferinta. Cine defineste omul în functie de criteriul utilitatii acestuia sau în functie de credinta fata de un partid sau de supunerea neconditionata, acela nu face decât sa rupa legatura dintre oameni si Creator, si Dumnezeu. Astfel poate manipula oamenii dupa bunul plac. Am devenit europeni. Dar europeni cu o conceptie si o mentalitate îmbatrânita. Dupa cei 17 ani petrecuti în aceasta tara, ma mir în continuare de ateismul de care dau dovada acesti oameni. Sunt mereu socat atunci când vad oamenii care au creat aceasta ideologie oribila. În aceasta lume pot fi auzite proverbe precum "daca faci bine, vei avea parte de rau". Cei care actioneaza în scopuri umanitare si filantropice în aceasta tara sunt suspectati ca se folosesc de un paravan pentru a-si masca adevaratele intentii. Feriti-va de acestia, sustineau Nicolae si Elena, feriti-va de straini. Multi tineri, chiar si din Europa de Vest, nu regasesc scopul vietii si se pierd în resemnare si depresii. În fapt, si aceasta situatie reprezinta o forma de ateism. Altii vor mereu sa se simta bine, se adâncesc în placeri fara limita si îsi pierd orice decenta si un raport sanatos cu semenii lor. Ateismul genereaza o suferinta enorma în viata oamenilor. Acestia nu pot face fata acestei suferinte si adopta o atitudine profunda de desconsiderare fata de viata. Oamenii credinciosi au în orice caz o existenta mai constienta, au o stare de spirit mai buna si atunci când sunt bolnavi sau daca au parte de un necaz, beneficiaza de resurse interioare de bucurie, au un scop în viata si traiesc protejati de credinta. Cine este de parere ca nu exista Dumnezeu, are o viata fara scop si fara obiectiv. Copiii care au ajuns de bebelusi în caminul meu, care au crescut fara griji, încep cel târziu la vârsta pubertatii sa se întrebe: de ce ma aflu într-un camin, cine este mama mea, unde este tata? Religiozitatea care se regaseste în noi ne face sa ne întrebam care este scopul pentru care ne-am nascut, care este obiectivul nostru? Nu exista un om care sa rationeze normal si care sa îsi limiteze existenta la componenta fizica. Pentru ca ar vegeta într-o stare sumbra. Nu ar mai avea întrebari. Ateismul reprezinta moartea sufleteasca. Aceasta reprezinta amaraciune, deznadejde, o existenta lipsita de continut si de scop. Cei care stiu care este scopul vietii, care cred în Dumnezeu, reusesc sa insufle entuziasmul si încrederea si în rândul semenilor lor, ei dau nastere la încredere si la iubire fata de aproape. Daca nu exista Dumnezeu, la final va triumfa raul, iar Hitler, Stalin si Ceausescu ar fi considerati personaje pozitive. Dar noi vom da socoteala pentru existenta noastra în fata lui Dumnezeu. Chiar daca în aceasta tara ? România ? exista în continuare atât de multi predicatori, profitori si sustinatori ai coruptiei, chiar daca exista atâtia corupti în aceasta tara (inclusiv ministri), care traiesc pe cheltuiala altora, care nu renunta la aceasta atitudine, care se îmbogatesc prin lipsurile altora în aceasta Românie a anului 2008, care se înconjoara de lux, în timp ce altii traiesc în mizerie, care îsi umplu burtile, în timp ce altii mor de foame, în aceeasi tara. Iar cei nedreptatiti nu striga la cer fara folos, pentru ca Dumnezeu aude si va condamna nedreptatea. Isus Hristos nu este un nebun al istoriei, ci mântuitorul, învingatorul întru vesnicie. Hristos vincit. El a spus: Traiesti pentru ca te primesc, pentru ca te accept. Fara Dumnezeu nu exista raspuns la întrebarile noastre: de unde vin, care este rolul meu aici si unde ma duc. Inima noastra este rece fara Dumnezeu, iar sufletul nostru este însetat dupa El. Ateismul reprezinta însa o prapastie si o cadere catre neant. La fel cum viata celui necredincios nu se bucura de raspunsuri, si existenta sa se pierde în acest neant. Viata sa nu are scop, totul este pierzanie. Dumnezeu este dragostea care ne însoteste si ne cheama în Paradis, în lumina, în dimensiunea vesnica a cerului. În aceasta dimensiune îl vom vedea pe Dumnezeu: o lumina mai stralucitoare decât soarele si de o puritate mai alba si mai pura decât orice zapada. Iata ce le spun copiilor mei: nu au decât sa continue sa îi prigoneasca pe preoti, sa încerce sa puna un obstacol între noi, voi ascultati-va sufletul, nu va încredeti în cei care îl neaga pe Dumnezeu si care ignora oamenii. Eu va voi astepta în ceruri. Iar atunci, ochii vostri se vor deschide. Când va fi sã se întâmple, totul va fi bine. Le voi marca copiilor drumul. Voi presara cacao pe calea Lactee si voi împacheta luna în hârtie de bomboane. Stelele le voi transforma în lumânari magice, iar vitaminele din spanac le voi transforma în înghetatã. O zânã de pe Venus va împrastia confetti dulci peste Cincu iar eu îmi voi astepta copiii în cer.