14.12.2007 Duminicã fãrã suflet


14.12.2007 Duminicã fãrã suflet Ziua a ºaptea este ziua de odihnã. Ziua a ºaptea este binecuvântatã. Acesta este textul poruncii. Un conþinut clar, pentru care nu este nevoie de teologi ºi de maeºtri ai interpretãrii scrierilor. Dar oamenii calcã în picioare aceastã poruncã. Niciodatã pânã vremurile noastre nu l-am provocat în asemenea mãsurã pe Dumnezeu. Au apãrut Dumnezei noi, precum Metro, Selgros, Baumax, real, Penny, Billa, Kaufland ºi cum s-or mai chema. Noii Dumnezei cu catedralele lor destinate consumului. Zilele lucrãtoare, cu programe de funcþionare pânã la orele înaintate ale serii, nu sunt suficiente. Sunt deschise ºi duminicile încãlcând porunca divinã. Consum nonstop. Înstrãinare ºi desacralizare în ritm alert. Nu este vorba doar despre clienþi, familii întregi, atraºi de noi stimulente în aceste temple ale consumului, ci ºi despre umilinþa angajaþilor, constrânºi sã munceascã ºi duminica pentru un salariu de mizerie, obligaþi sã calce în picioare porunca divinã. Iar atracþiile consumului nu afecteazã doar relaþia cu Dumnezeu, ci ºi pacea din familii. Dorinþa de a deþine unele produse creeazã conflicte în anumite familii. Iar în sfânta duminicã casieriþele vãd cu li se perindã prin faþa ochilor mãrfuri pe bandã rulantã, vãd preþul produselor ºi banii clienþilor ºi conºtientizeazã faptul cã salariul lor de mizerie nu le permite mai nimic, fiind obligate totodatã sã plãteascã un alt preþ, provocându-l pe Dumnezeu atunci când calcã în picioare aceastã poruncã. Ca cetãþean german, care trãiesc în aceastã þarã de 17 ani, mã întreb uneori de ce în România, o þarã cu salarii de mizerie în anul 2007, multe articole ºi bunuri de consum au preþuri mai mari decât în unele state europene cu salarii ºi remuneraþii care permit cel puþin supravieþuirea. Cine profitã fãrã ruºine de aceastã situaþie? Statul român? Beneficiarii taxelor vamale de import? Sau noii zei, întreprinzãtorii din templele de lux care nu pot fi regãsite uneori la asemenea dimensiuni nici în Germania? ªi unde sunt oare vocile pãstorilor bisericilor? De ce tac episcopii ºi mitropoliþii atunci când vãd aceastã profanare a Domnului? De ce nu spun nimic când constatã lipsa de onorare cu care este tratatã ziua de duminicã? Tocmai întreprinzãtorii germani pot sã se manifeste dupã bunul plac în România, o þarã a tuturor posibilitãþilor. În Germania, dar ºi în alte þãri, ei sunt nevoiþi sã respecte prevederile legale naþionale. Consum sau sfârºit? Consum nonstop? Consumul fãrã Dumnezeu sau ca noul Dumnezeu? În Germania, cele douã mari biserici, catolicã ºi protestantã, ºi-au unit glasurile. Dupã ce, la Berlin, a fost permisã deschiderea magazinelor în cele patru duminici de Advent înainte de Crãciun, bisericile ºi-au unit glasurile ºi au formulat o plângere la Curtea Constituþionalã ca urmare a nerespectãrii prevederilor legale. Felicitãrile mele domnilor episcopi. Numãrul celor care frecventeazã bisericile s-a redus la minim în Germania. Nici nemþii nu mai respectã legile Domnului, ºi ei au fost cuprinºi de febra consumului. Fãrã îndoialã cã episcopii ºtiu cã, chiar dacã magazinele vor fi închise, nu vor veni mai mulþi la bisericã. Dar aceasta a fost dorinþa Domnului. Este o zi de odihnã, de meditaþie, o zi petrecutã cu familia ºi pentru dezvoltarea relaþiilor interumane. Sunt foarte curios sã vãd când se va sparge zidul ºi în România, o þarã în continuare creºtinã. Când oamenii nu vor mai merge la liturghie sã îl slãveascã doar pe Dumnezeu, ci se vor îndrepta cãtre templele egoismului, cuprinºi de febra consumului. Câþi oameni ajung la sapã de lemn, cuprinºi de lãcomie ºi de dorinþa de înavuþire! Câþi contracteazã un credit fãrã sã stea pe gânduri pentru a-ºi îndeplini cât mai repede visele! Câþi nu-ºi mai pot achita ratele la termen sau câþi muncesc numai pentru a-ºi acoperi aceste rate, creând astfel prejudicii ºi probleme în familii. Dumnezeu a dat dovadã de înþelepciune atunci când a creat cea de-a ºaptea zi. Dar omenirea creeazã tot mai des lumi bazate pe fantezie. Înalþã turnuri pânã la cer, care se vor prãbuºi de sus, distruse ºi refuzate de Dumnezeu. Oare semnele primite de omenire nu sunt suficient de clare? Anii marcaþi de incendii, de inundaþii? De conflicte sângeroase? Nu-l respectaþi pe Dumnezeu, continuaþi sã-l provocaþi ºi veþi avea parte de probleme! În SUA, incendiile de pãdure distrug suprafeþe extinse, iar oamenii sunt nevoiþi sã se refugieze din faþa flãcãrilor. În urma inundaþiilor produse în ultimii ani pe diferite continente, milioane de oameni au plãtit cu viaþa sau ºi-au pierdut sursele care le asigurau supravieþuirea. Iar în rãzboaiele nesfârºite din aceastã lume se scurge fãrã încetare sângele morþilor, al adversarilor ºi al duºmanilor. Iar catastrofa climaticã va da lovitura de graþie umanitãþii. Iar bisericile continuã sã tacã?! Dar Dumnezeu nu tace. El ne transmite numeroase mesaje prin care ne aratã cã ne distrugem singuri. Ce vor lãsa oamenii generaþiilor urmãtoare, copiilor ºi nepoþilor lor? Un mediu distrus? ªi o economie interesatã exclusiv de profitul unui numãr redus de oameni, dar ºi de puterea acestora asupra celor mulþi. Ce legãturã au toate aceste lucruri cu statul sfânt al zilei de duminicã? Dumnezeu a creat pentru noi, oamenii, o zi de meditaþie, de repaus, de rugãciune pentru a ne întâlni cu EL, Atotputernicul. În multe articole din acest ziar am transmis mereu avertismentul: îl putem gãsi pe Dumnezeu numai în liniºte. Vocea Lui este în ºoaptã ºi este acoperitã de zgomotele ºi de acþiunile noastre, iar febra consumului de care suntem cuprinºi nu ne permite sã îl întâlnim pe Dumnezeu. În România m-a impresionat modul în care creºtinii ortodocºi dau dovadã zilnic de o adoraþie ºi de o fricã de Dumnezeu zilnicã. Chiar dacã nu toþi se duc la bisericã ºi dacã pentru unii aceste cuvinte sunt lipsite de conþinut, mulþi îºi fac cruce pe stradã atunci când trec pe lângã o bisericã sau pe lângã un preot. κi demonstreazã astfel adoraþia faþã de icoane, pe care le sãrutã cu respect. Chiar ºi oamenii care ajung foarte rar la bisericã þin postul în România, ºtiind cã acesta este un lucru benefic pentru oameni. Dar aceastã situaþie nu va mai dura mult nici aici. Consumul, noii zei, vor avea grijã ca noi sã nu observãm prea multe dintre evenimentele importante care se produc în aceastã lume, cu decãderea de neoprit a sufletului uman. Suntem mult prea preocupaþi de aspectele materiale ºi ne pierdem sufletul. Duminica nu mai are importanþã pentru suflet. În perioada Adventului, aºteptãm din nou sosirea Mântuitorului. Sã îi rãmânem credincioºi. Fie ca ziua de duminicã sã devinã din nou importantã pentru sufletul nostru, pentru cã numai în acest mod totul va fi bine. Pentru cã duminica este ziua Domnului de-a pururea. Al vostru, Pater Don