Stiri
Reiseberichte
Arhiva
Opinii
Cuvantul |de Duminica
ACŢIUNE
Date personale
Prieteni
Video
SCRISORI
Don Demidoff
Europa |Kulturhauptstadt
Internationale |Oecumene
DON BOSCO
Clic-copiii
RUGĂCIUNILE UNUI |PREOT AL SPINILOR
Jurnalul unui |Preot al Spinilor
Intelepciune
CONTURILE IUBIRII |APROAPELUI
Felicitări
Memento mori
BAZILICA DIN IACOBENI |COMMUNITY CHURCH
International Council |of Community |Churches
COMUNITATEA BUNILOR |SAMARITENI
CASETA TEHNICĂ |ADRESE
Documente
EDIŢIA INIMII
Presa
Contact




 
 

27.10.2007 Cartea "Preot Spinilo" Pater Don Demidoff ICCC


EL le-a poruncit îngerilor, ă te însotească si să-ti ocrotească ocrotească toate căile. Psalm 91,11 Îti imprumut aripile mele... Fiecare om se naste în semnul îngerului său. Este îngerul zilei de nastere. Câteodată acesta apare încă din copilărie, altădată numai mai încolo, altă dată numai în ziua mortii. Bineînteles că fiecare trebuie să fie pregătit să-și întâmpine îngerul si să-l asculte. Îngerul Sfintei Fecioare Maria, mama lui Iisus Christos, a fost îngerul Gavril. Fără să se anunte, acesta a apărut în fața ei, iar ea a fost pregătită să-l asculte si să urmeze ceea ce acesta i-a spus. "Maria, vei naste un fiu, iar acesta este fiul lui Dumnezeu." Maria s-a speriat, pentru că ea nici măcar nu avea un prieten bărbat, ca să nu mai vorbim de faptul că nu avuse până atunci vre-un contact sexual. "Sunt slujitoarea lui Dumnezeu, să se întâmple asa cum ai spus", spuse ea fără să stea pe gânduri si fără să pună o conditie. Iar cele spuse de înger s-au întâmplat: Iisus s-a născut. Îngerul zilei mele de nastere, 28 noiembrie, este îngerul Enned. Mi s-a arătat foarte târziu. Mai precis în cel de-al doisprezecelea an de când îmi începusem munca cu copiii în România. Apartine celui de-al nouălea cor din cer. Dar Enned este de fapt un copil. Nici un înger nu este asa de copil ca el. Îi place să se joace cu mingile, iar aceste mingi sunt suflete. Sufletul ca si minge de joacă a răului. Este îngerul care reprezintă ultima salvare, îngerul care doreste ca nimeni să nu se piardă. Enned este luat în derâdere si batjocorit de toti demonii si nu prezintă interes pentru acestia, după cum spuneam, un copil. Dar el se înscrie foarte bine în cea de-a patra dimensiune, în cer, acolo unde de fapt este cu adevărat casa noastră. El stă la usa afuriseniei si salvează ce se mai poate salva. Asa cum fiecare copil, care se află la greu întinde mâna după mama si tatăl său, asa sufletul pierdut găseste mâna îngerului. Pentru că el vrea ca nimeni să nu se piardă. Enned, copilul înger, a prins si mingea mea, a prins si sufletul meu. Și aceasta s-a întâmplat foarte devreme, dar eu nu am stiut. Într-o zi de vară, stăteam în grădina casa parohială evanghelică din Iacobeni, care îmi este pusă la dispoziție. Sasii din Transilvania, care sunt evanghelici nu mai sunt aici. Au emigrat în Germania cu totii, nesiguri, ca să nu cumva să se întoarcă înapoi vampirii sau dictatorii. În urma lor au rămas case, gospodării, case parohiale. Pe lângă cetatea veche de cinci sute de ani am căutat liniste. Vroiam să mă retrag - să mă pot gândi ce se va întâmpla cu copiii, cum e mai bine să fac. Mi-am închis ochii, încercând să-mi sortez gândurile. În fata mea stătea un înger deosebit, nu foarte impunător, cu o fată fascinantă de copil, fără nici un defect, parcă era din ceară impecabilă, cu conturul luminos, fin si mic, ochii erau ca două stele de cristal, dar cu niste aripi impresionante, rochita lui era plină de pene argintii. Era împodobit cu perle de sticlă, lanțuri, pietre pretioase si earfe de mătase în culorile curcubeului. Întreaga sa înfătișare de copil strălucea asa de tare încât trebuia să clipesc foarte repede pentru a mă putea uita la el. Era mai alb si mai strălucitor ca orice zăpadă. Mirosea ca toti munti si toate apele împreună, si ca toate câmpiile de maci din lumea aceasta. Aceea nu era fata unui om, nu era fata unui copil real. Acela nu era mirosul unui om. Eram treaz sau dormeam? Ajunsesem, după toti acesti ani plini de sicane, de intrigi si jigniri ale bisericii din Germania si ale comunistilor din România la marginea prăpastiei, ajunsesem la poarta prăpastiei? Idealul meu cel mai mare, Sfântul Don Bosco avusese de-a lungul vietii lui niste vise ciudate care de fapt erau viziuni. El fusese batjocorit si declarat nebun datorită acestor viziuni. S-a dorit si internarea lui într-un sanatoriu de alienasi mintali. Dar visele lui erau de fapt adevărate. Visele lui erau viziuni. Acum sedeam în grădină. Toată lumea trăgea de mine, copiii, săracii, bătrânii, bolnavii care nu aveau asistentă medicală, cerseau fără oprire. Erau gânduri negre, gânduri că dezamăgisem, gânduri de disperare. simteam că nu mai am putere simteam cum suferintele fizice pun stăpânire pe corpul meu. Mă gândeam că acum am nevoie si eu de ajutor. Cu câteva zile înainte mă întrebase un jurnalist: "Pater, după treisprezece ani de România, nu vreti să vă întoarceti în patria dumneavoastră Germania?" Spontan i-am răspuns: "Dacă vreau? Da, cum să nu vreau, dar nu pot!" Iar acum îngerul meu Enned stătea în fata mea, cu o minge în mână. "Uite", spuse el, "cum ai răspuns. Nu poti pentru că sti prea bine cât de mult esti iubit de copiii tăi, si pentru că este nevoie de tine aici." "Dar sti, prea mărite înger, nu știu cum am rezistat la toate câte mi s-au întâmplat, la pericole, la atacuri în treisprezece ani, grija zilei de mâine, grija ca nici unui copil să nu i se întâmple nimic, greutătile peste care am trecut, stâncile pe care l-am întâlnit și de care ne-am lovit pe drum, apele fără poduri peste care am trecut. Cum am putut suporta toate acestea? Și în viitor să mai suport încă o dată toate acestea? Te-am însotit si te-am păzit în tot ceea ce ai făcut?, spuse Enned cu o voce care era din altă dimensiune. ?Preotule, te-am însotit si te-am păzit în tot ceea ce ai făcut, să nu te îndoiesti de acest lucru. Uită-te la mine, în fata lui Dumnezeu esti tot numai un copil la fel de strălucitor. Eu sunt îngerul tău Enned, si cel al copiilor tăi, si cel al prietenilor tăi sinceri si al celor care te ajută, care au grijă si se roagă pentru voi.? Și mi-a aruncat mingea pe care o tinea în mâini si începu să râdă: ?Ia înapoi mingea care reprezintă sufletul tău. Încă nu a venit vremea, rămâi încă în afara prăpastiei, rămâi la poartă si salvează în continuare copii, care par pierduti. Mai au nevoie de tine. Și dacă nu întelegi cum ai trecut peste toate, atunci trebuie să sti: Eu, îngerul tău, ti-am împrumutat aripile. Asa ai trecut peste toate greutătile, asa ai dat la o parte stâncile de pe drum, asa ai trecut apele fără poduri si ai coborât muntii fără frânghii, asa ati fost voi, tu si copiii tăi, protejati de aripile mele. Și îți promit că si pe viitor îti voi mai împrumuta aripile mele de câte ori vei avea nevoie. Îti promit, eu îngerul tău Enned.? Îmi deschisesem ochii, îngerul dispăruse. Am fugit la copiii mei si le-am povestit: ?Copii, avem aripi! Tot ce am realizat am realizat pentru că am avut aripi. Haideți să sărbătorim, sărbătoarea aripilor.? Iar copiii au început să bată din palme. Multe povesti le povestisem, dar aceaceasta a ocupat un loc special în inimile lor. De atunci desenează îngeri si aripi. Și când vedem că nu merge mai departe, când îsi aduc aminte de suferintele de pe stradă, când li se rostogolesc lacrimile pe obraz, atunci le spun: Uite aici, îti împrumut până mâine aripile îngerului meu. Ți le împrumut numai până mâine pentru că după aceea am si eu nevoie de ele. Câteodată mă întreabă: Dar ai voie? Da, mi-a dat voie. si tu să fi protejat de rele. Cu aripile îngerului meu zbori peste tot ce este rău. Și într-o zi îl vei cunoaste pe îngerul tău, si atunci nu vei mai avea nevoie de aripile mele. Enned este îngerul cu minge. De când m-am întâlnit cu el la mine în grădină, îi trimit mereu salutări când văd un copil care se joacă cu mingea. citi că, în urma unui program de protecție a martorilor derulat de către autoritățile din Germania în anul 1984, el a fost nevoit să își schimbe numele pentru că viața sa era în pericol. El a renunțat la numele părinților săi adoptivi, preluând numele mamei sale naturale de origine rusă. La finalul anului 60, pater Don Demidoff a părăsit o mănăstire catolică,a ieșit din rândurile bisericii romano-catolice și a înființat și redactat o revistă pentru emanciparea și acordarea unor drepturi egale pentru homosexuali. Acest demers a fost o dovadă de curaj la finalul anului 1969. Încă de atunci era cu mult înaintea celorlalți, făcea parte dintr-o categorie de oameni care astăzi este eliberată de ostilități, ceea ce nu se poate spune despre acele vremuri. Toată viața și-a dedicat-o grupurilor marginalizate. Și lui trebuie să i se arate recunoștință pentru faptul că, în prezent, homosexuali precum Olaf von Beust, Guido Westerwelle, Klaus Wowereit sau Karl Lagerfeld, sir Elton John și Leonardo da Vinci sunt priviți în funcție de performanțele obținute. În cei 16 ani de când se află în România, Pater Don Demidoff le-a oferit sutelor de copii și adulți (țigani, deținuți) o casă, un loc de muncă și o bucată de pâine, le-a arătat drumul către adevăratul creștinism ecumenic, fiind susținut prin donații și prin consimțământul a zeci de oameni din întreaga lume. Din păcate există încă multe voci care exprimă o gândire extremistă, intolerantă și care dau dovadă de ignoranță. Se constantă ostilitatea oamenilor, chiar și în cazul unor reprezentanți ai bisericii sau ai instituțiilor care nu vor să înțeleagă că Pater Don Demidoff s-a aflat toată viața alături de cei slabi și a rămas în continuare de partea acestora. În aceste cazuri, orice formă de dialog este refuzată, sunt prezentate minciuni și se țes intrigi. Este vorba despre discreditarea unui om ca urmare a implicării sale pentru susținerea minorităților. Pater Don Demidoff a restaurat o cetate biserică cu importanță istorică. În acest scop, a folosit o parte din banii obținuți în urma celor 84 de procese câștigate (de cele mai multe ori despăgubiri morale). Ajutorul său a susținut temporar până la 3 cămine de orfani cu 130 de copii. Acest lucru a fost posibil grație donațiilor acordate de oameni. În România, a pus bazele "Independant Catholic Church", care are calitatea de membru al "International Council of Community Churches USA". A fost desemnat cetățean de onorare al comunei Cincu (unde se află căminul de copii), primind totodată o diplomă de onoare din partea orașului Sibiu, fiind recunoscut ca o personalitate cu merite deosebite după revoluție. Însuși Papa Ioan Paul II i-a trimis binecuvântarea apostolică lui Pater Don Demidoff printr-un document redactat de el. În numele său, în Israel a fost plantat un pom. Fundația pentru sprijinirea copiilor abandonați, înființată de el în urma cu 17 ani, este acreditată de statul român. Iar degradarea valorică și intensificarea corupției sunt combătute de ?LIGA pentru renașterea morală? înființată în România,recunoscută de patru ministere și înregistrată juridic. În numele LIGII, părintele se luptă de un an împotriva torturilor bestiale care se practică în închisorile din România. Existența sa pare să îi încurajeze pe contestatarii săi, care aruncă cu noroi pe intențiile sale curate și care încearcă să îi știrbească credibilitatea. În acest sens este vorba în mod special de serviciul secret din România?SRI?, (succesorul renumitei structuri ?securitate? din România) îl urmărește de 17 ani, este responsabilă de un sabotaj la mașina sa care a condus la un accident grav, continuă să îi urmărească și în prezent fiecare pas, răspândește permanent zvonuri despre Demidoff. Deși INTERPOLUL a verificat trecutul lui Demidoff în patru state, vânătoarea și urmărirea continuă. Cartea Don Demidoff ISBN 973-0-03816-3 Ediția Inimii, 557105 Iacobeni, România