24.08.2007 Rãzbunare sau resocializare


Da ºi iarãºi da: în aceastã rubricã vom mai vorbi frecvent despre nedreptãþile care se întâlnesc în general în aceastã þarã, dar în special în închisorile din România. Numai cine vorbeºte despre acest lucru poate determina o schimbare. Cine trece sub tãcere aceste abuzuri îi ajutã pe cei care îi umilesc ºi îi asupresc pe oameni. ªi aceºtia au intenþii la fel de josnice ca cei care sunt închiºi. Este adevãrat cã aceºti deþinuþi au încãlcat legile ºi au produs un prejudiciu în dauna noastrã sau a societãþii. Trebuie sã protejãm societatea de aceºti oameni. Trebuie sã îi excludem pentru o vreme din societate. Dar cât timp? ªi în ce condiþii? Avem voie sã îi þinem în spatele gratiilor ca pe animale? Avem voie sã îi batem, sã îi umilim? Suntem oameni care trateazã alþi oameni Nu avem voie. Niciodatã. Suntem oameni care trateazã alþi oameni ca atare, indiferent de faptele sãvârºite de aceºtia. Cine se rãzbunã, ba chiar abuzeazã de aceste persoane, nu face decât sã dovedeascã faptul cã nu suntem mai buni decât cei care ne-au fãcut sã suferim. În închisorile din România se practicã tortura. Noi îi abrutizãm ºi mai mult pe aceºti oameni. Le arãtãm cã nu le oferim decât o singurã perspectivã, este vorba despre aruncarea în fundul prãpãstiei. Aceasta este oare atitudinea noastrã de creºtini? Cum sã înþeleagã aceºti oameni ce înseamnã iubirea creºtinã a aproapelui, iertarea ºi cum sã înþeleagã cã ºi ei au dreptul la resocializare, la reintegrarea în mijlocul nostru?! O investiþie pentru societate Dacã îi torturãm atunci când se aflã în închisoare, dacã îi transformãm în animale, dacã îi învãþãm ce este ura ºi violenþa, atunci suntem toþi criminali ºi nu meritãm sã fim numiþi oameni. Perioada petrecutã în închisoare nu este menitã sã distrugã individul, ci sã-l ajute sã regãseascã valorile umane. Perioada petrecutã în închisoare este un semn: gândeºte-te la tine, încearcã sã te corectezi, pregãteºte-te pentru o nouã viaþã, cere iertare: este vorba astfel de resocializare. Dar deþinuþii trebuie sã aibã ocazia sã punã în practicã aceste idei. Astfel aceste instituþii au nevoie de cei mai buni psihologi, ºi nu de pseudo-psihologi cu grad militar, de cei mai calificaþi asistenþi ºi de persoane cu funcþii de conducere cu caracter puternic ºi curat. De preoþi care îi iubesc ºi pe infractori ºi care îl recunosc pe Isus ºi în ei (... am fost în închisoare) ºi le permit deþinuþilor sã pãstreze legãtura cu familiile lor ºi în cazul celor mai lungi perioade de detenþie, oferindu-le în acelaºi timp ºi ºansa de perfecþionare ºi calificare. Deþinuþii bolnavi trebuie sã se bucure de o atenþie specialã ºi nu sã fie daþi uitãrii, nu sã fie privaþi de medicamente în speranþa cã vor muri ºi societatea va mai sãpa de un infractor. Este o investiþie pentru noi toþi, pentru societate. România este departe de a fi un stat umanitar România, þara unui dictator bestial, mai are mult pânã când va promova ºi va permite susþinerea atitudinii umanitare. Dacã cei care furã un ou sunt condamnaþi la ani grei de detenþie numai pentru cã nu îºi permit un avocat, dacã cei "puternici", acuzaþi de fapte de corupþie pentru mai mute miliarde, nu trebuie decât sã viziteze formal trei zile închisoarea, dacã grajdurile pentru porci din Europa sunt mai confortabile ºi mai igienice decât celulele închisorilor din România, dacã deþinuþii sunt ameninþaþi ºi bãtuþi pentru cã îndrãznesc sã se plângã de condiþiile de detenþie, dacã aceºtia nu au dreptul sã beneficieze de sprijinul unui preot ales de ei ºi în care au încredere, suntem cu siguranþã în prezenþa unei încãlcãri permanente a drepturilor omului. România trebuie sã renunþe la rãzbunare. Este greu într-o þarã în care iubirea faþã de apropare face în continuare obiectul suspiciunilor. Cât de sãracã este aceastã þarã dacã se bãnuieºte mereu cã în spatele iubirii faþã de aproape se ascunde un paravan. Un paravan pentru ce? Un paravan pentru cã aceasta a fost ideea formulatã de Ceauºescu ºi inoculatã oamenilor. La 16 ani de la revoluþie, Ceauºescu ºi Elena trãiesc printre noi. Nu ne este ruºine.....? Trebuie sã îi ajutãm pe aceºti proscriºi. ªi dumneavoastrã trebuie sã procedaþi la fel. Majoritatea dintre ei s-au nãscut la marginea societãþii, iar calea infracþionalã a fost stabilitã încã de la naºtere. I-a întrebat cineva dacã vor sã se nascã la marginea societãþii sau dacã nu ar prefera sã fie fiul sau fiica unui bolºevic corupt? Oare statul s-a preocupat sã le ofere un loc de muncã pentru a nu fi tentaþi sã sãvârºeascã fapte criminale?! Au avut oare o ºansã sã se integreze în societate? Mulþi au furat de foame, uneori chiar pentru a-ºi hrãni copiii. Nu ne este ruºine cã îi dãm de-o parte, cã vrem sã scãpãm de ei ºi cã ne ferim de ei? Îi urâm. Iar în fiecare an, în închisoare, ura lor faþã de societate ºi faþã de oameni este tot mai puternicã. Urã pânã la moarte. Ei vor ieºi pe porþile închisorii ºi vor reveni în societate cu aceastã urã, o urã care îi va domina pânã la urmãtoarea crimã. Dar pentru urmãtoarea crimã noi suntem responsabili: eu ºi cu tine. În loc de rãzbunare avem nevoie de resocializare. Este în interesul nostru. Pentru propria siguranþã. Chiar astãzi cu mine în rai..... Alãturi de EL au fost duºi alþi doi fãcãtori de rele pentru a fi omorâþi împreunã cu EL. L-au crucificat pe EL ºi pe fãcãtorii de rele, pe unul la dreapta, pe celãlalt la stânga. Unul dintre tâlharii crucificaþi L-a batjocorit ºi I-a spus: Nu eºti Tu Hristosul, regele iudeilor, deci mântuieºte-Te pe Tine însuþi ºi mântuieºte-ne ºi pe noi. Dar celãlalt l-a înfruntat ºi I-a spus: Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eºti sub aceeaºi osândã? Pentru noi este drept, cãci primim rãsplata cuvenitã pentru fãrãdelegile noastre; dar omul acesta n-a fãcut nici un rãu. ªi i-a zis: Doamne, adu-þi aminte de mine, când voi veni în Împãrãþia Ta. Isus a rãspuns: Adevãrat îþi spun cã astãzi vei fi cu Mine în rai. Luca, 23,32 Noul Testament. Pater Don Demidoff ICCC