Stiri
Reiseberichte
Arhiva
Opinii
Cuvantul |de Duminica
ACŢIUNE
Date personale
Prieteni
Video
SCRISORI
Don Demidoff
Europa |Kulturhauptstadt
Internationale |Oecumene
DON BOSCO
Clic-copiii
RUGĂCIUNILE UNUI |PREOT AL SPINILOR
Jurnalul unui |Preot al Spinilor
Intelepciune
CONTURILE IUBIRII |APROAPELUI
Felicitări
Memento mori
BAZILICA DIN IACOBENI |COMMUNITY CHURCH
International Council |of Community |Churches
COMUNITATEA BUNILOR |SAMARITENI
CASETA TEHNICĂ |ADRESE
Documente
EDIŢIA INIMII
Presa
Contact




 
 

15.06.2007 Tortură, tortură fără sfârșit


Acțiunile mele împotriva torturii din închisorile din România au primele rezultate. Comisia parlamentară pentru drepturile omului m-a ascultat, directorul general adjunct al Administrației naționale a penitenciarelor, dl. Spaiuc, m-a primit în “audiență”, iar procurorul de pe lângă Curtea de apel din Brașov a început audierea primilor 45 de deținuți care au fost supuși la torturi. Mulți sunt de părere că "nu merită să faci ceva pentru criminali, sunt vinovați și își merită destinul." Cine vorbește astfel, face parte dintre cei care s-au plâns în fața lui Isus Hristos despre femeia prinsă în preacurvie cărora DUMNEZEU le-a răspuns, "cine dintre voi este fără de păcat, să arunce cel dintâi primul piatra". Criminalii trebuie pedepsiți Este adevărat, criminalii nu trebuie să scape nepedepsiți, iar infracțiunile îndreptate împotriva oamenilor sau a patrimoniului trebuie sancționate cu închisoarea. Fără îndoială. Ceea ce mă deranjează însă în România este faptul că cei săraci, în mod special cei care nu își pot permite un avocat, ajung mult prea repede la închisoare și primesc frecvent pedepse mai aspre decât cei bogați sau renumiți. Cunosc mulți amărâți care au fost sancționați cu 7 ani de închisoare pentru că au furat un sac de cartofi sau o găină pentru copiii lor înfometați. Acest lucru este deja o tortură psihică. Am cunoscut multe cazuri în care soțul, tatăl sau fratele aflat în condiții grele de detenție a rupt orice legătură cu familia fie pentru că membrii acesteia nu își permiteau un bilet de autobuz, fie pentru că deținuții nu aveau bani pentru o cartelă telefonică. Și aceasta este o formă de tortură psihică. Am descris și în trecut în paginile acestui ziar condițiile din închisorile din România. Porcii din Germania trăiesc în condiții mai bune. Nu vreau sa repet. Ceea ce mi se pare inacceptabil este tortura psihică și cea fizică. Într-un stat de drept democratic, un stat care a devenit membru al Uniunii Europene, privarea de libertate este sancțiunea maximă admisă. Turcia este respinsă de mai mulți ani de la aderarea la Uniunea Europeană tocmai din cauza torturilor practicate în această țară. Și atunci de ce România a fost acceptată? De ce se aplică două sisteme de măsură? Președintele Comisiei Europene, dr. Jose Barroso, mi-a răspuns că în acest moment nu este posibilă o intervenție, pentru că România are nevoie de timp. Acesta este un răspuns pripit. Atunci când în Germania un deținut tânăr a fost chinuit și omorât recent de ceilalți deținuți, întreaga Europă a reacționat și a intervenit. În România sunt torturați mii de oameni, în principal de către gardieni, iar Europa nu poate face nimic? Care ar fi explicațiile pentru această pasivitate? Poate că nimeni nu reacționează pentru că există o complicitate cu americanii, pentru că în Polonia și în România, în perioada cuprinsă între 2002 și 2005, au funcționat centre ilegale de detenție ale CIA în care au fost închiși suspecți de terorism. Așa cum a confirmat recent anchetatorul european Dick Marty, punând capăt minciunilor care durează de mai mulți ani, Iliescu a acceptat personal aceste centre ilegale de detenție și a acordat un sprijin activ la amenajarea și administrarea acestor instituții groaznice. Europa și America închid ochii Europa și America au încălcat legea și închid ochii la faptele celuilalt atunci când gesturile de teroare continuă la Codlea, Jilava și Aiud, dar și în alte locații. În aceste închisori mor foarte mulți deținuți tineri pentru că "au căzut din pat sau pentru că au probleme cardiace ". Acest popor nu este atât de prost încât să creadă orice. Între timp primesc scrisori de la deținuți din toate închisorile din România. Nici nu mai pot răspunde la toate. Zilnic, în spatele gratiilor, se derulează un film de groază. La Codlea, în secția V, deținuții sunt dezbrăcați și legați de mâini și de picioare de un pat aflat într-o cușcă în care sunt loviți de doi sau trei gardieni, fiind lipsiți complet de posibilitatea de apărare. Apoi, deținuții sunt abandonați pe jos, fără a beneficia de îngrijiri medicale, fără hrană, fără posibilitatea de a merge la toaletă. Am primit sute de documente despre un sistem despre care se credea că a apus o dată cu dispariția lui Stalin, a lui Hitler sau a lui Ceaușescu. Parcă aud strigătele de ajutor ale deținuților tineri și bătrâni de la mulți kilometri. Aproape toți gardienii de la Codlea sunt legați de relații de rudenie deci nu prea există șanse ca deținuții să vorbească cu un gardian neutru. Atunci când am descoperit aceste practici, mi s-a interzis să vizitez deținuții și să le ofer sprijin moral. 150 dintre aceștia au cerut în scris revenirea mea. Iar când încercau să mă contacteze au fost torturați și mai rău. Nu li s-a permis să utilizeze cartelele telefonice pe care le-am trimis, iar scrisorile care îmi erau adresate li se returnau cu mențiunea "Nu se află în registrul nostru (în evidență)" În ce stat, în ce secol trăim oare În ce stat, în ce secol trăim oare? Și mass-media tace atunci când este confruntată cu acuzațiile mele. Nu există nimeni în această țară care să mă sprijine în acest demers împotriva manifestărilor de barbarism? Numai un deputat din Parlament, preotul drd. Ioan Aurel Rus, m-a susținut în cadrul comisiei și a confirmat acuzațiile mele. Procurorul Benga din Brașov și-a început ancheta. Îi doresc mult curaj și putere de a se impune. Îi doresc de asemenea să dea dovadă de neutralitate și de respect față de demnitatea umană care nu poate și nu Pater Don Demidoff ICCC, also known as "Don Bosco" trebuie confiscată nimănui, nici chiar unui criminal, care trebuie să învețe în acest mod ce înseamnă demnitatea umană. Doresc să am sprijin în această țară pentru a putea impune un regim de detenție uman, care să ofere delincvenților oportunitatea de resocializare, prevenind eliberarea în societate a unor deținuți plini de ură și de resentimente. Ce să mai creadă oare acești deținuți torturați despre stat și despre autoritățile sale atunci când chiar aceste instituții dau dovadă de un comportament oribil și criminal. Cine mănâncă cu porcii nu mai are șanse să găsească demnitatea. Într-un articol viitor din Cuvântul de duminică voi încerca să explic care sunt structurile care favorizează actele de barbarism din închisorile noastre, dar și modul în care se poate preveni acutizarea acestor măsuri. Închisorile actuale din România sunt contraproductive și îi transformă pe criminalii de azi în criminali profesioniști. Închisorile sunt școli de calificare pentru criminali Închisorile sunt dominate de violență, iar violența este la ordinea zilei. Închisorile sunt școlile de calificare pentru criminali. Noii deținuți din Codlea și din alte locații din România demonstrează acest lucru. Pentru conducerea unei închisori este nevoie de persoane capabile, pentru asistența acordată deținuților sunt necesari specialiști instruiți din punct de vedere psihologic. La Codlea, unde directorul, psihologul și preotul ortodox au în continuare grade miliare, chiar dacă nu mai cochetează cu această idee, dictatura inumană este la ea acasă. Așa cum am mai spus, în unul dintre numerele viitoare ale "Cuvântului de duminică" voi vorbi despre metodele de resocializare, despre instituțiile moderne de detenție și despre protecția societății împotriva infractorilor eliberați. Le amenință cineva scaunul? Din păcate știu încă de pe acum că factorii responsabili din București și din Codlea nu sunt deloc interesați de această problemă pentru că cineva ar putea să le amenințe scaunul, în speță pozițiile ocupate. Și, înainte de toate, o reformă substanțială a sistemului de detenție și a măsurilor de prevenire a criminalității implică anumite cheltuieli. Având în vedere că situația celor torturați nu este un subiect interesant pentru politicienii de rang înalt preocupați mai degrabă să-și apere scaunul, să se sprijine și să se acopere reciproc, evitând pericolul de a fi deconspirați, suntem nevoiți să auzim multă vreme strigătele celor torturați în închisorile din România. Atunci când am susținut la București în fața domnului Spaiuc, directorul general adjunct al Administrației naționale a penitenciarelor, că documentele Administrației centrale a penitenciarelor ar include minciuni, de exemplu atunci când se afirmă că fiecare deținut ar avea un pat propriu, fără ca situația să se fi modificat cu adevărat în realitate, această minciună a fost justificată cu afirmația că și "în spitalele din România dorm adesea doi pacienți într-un pat. Dragii mei cititori, dacă acesta este nivelul preocupărilor noastre de umanizare a întregii noastre societăți, atunci nu pot decât să spun “Noapte bună, biată Românie”. Românie, cu istoria și cultura Ta bogată, Românie, care ai fost chinuită și asuprită mereu prea mult, Tu, Românie, care ai dobândit în cele din urmă dreptul la libertate și la propria imagine, alungă toți diavolii care prelungesc dictatura. Și ferește-te de cei care vin din afară și Te păcălesc, ferește-te de centrele ilegale de detenție pentru teroriști. Până vinerea viitoare PDD Basilica in Iacobeni International Council of Community Churches USA League for the Renaissance of Moral Standing in Romania Foundation Casa Don Bosco for abandoned children