09.05.2007 PANGARITORI DE OAMENI: comunisti, neocomunisti, mafioti


Inca mai sunt supus iluziei ca odata cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, vom simti cu repreziciune semne ale imbunatatirii si ale progresului in aceasta tara cu o natura atat de minunata si de blanda. Inca mai am iluzia ca oamenii din Romania ar trebui sa fie asemenea naturii acestei tari: blanzi, pasnici, amabili. Aceasta caracterizare o pot insa constata doar la un numar redus de oameni. Progres? Schimbarea mentalitatilor? Ti-ai gasit! Iubesc aceasta minunata tara, dar adesea precum durerile de stomac. Nu, nu, majoritatea oamenilor nu au nicio vina. Si daca totusi am mai ramas aici, timp de 16 ani, acest lucru se datoreaza acestei recunoasteri: oamenii nu sunt vinovati. Pui de sarpe si samanta de vipera Biblia a dat pangaritorilor de oameni nume sugestive, si anume: pui de sarpe si samanta de vipera. Majoritatea oamenilor de aici inca mai merg cu capul plecat: printre pangaritorii de oameni. Sunt eternii comunisti de ieri si cei noi: neocomunistii si mafiotii. 75.000 de dosare de securitate inca nu se dau publicitatii din motive de securitate nationala, conform jurnalistului brasovean Marius Oprea. Asanumita securitate nationala nu este in realitate altceva decat impiedicarea democratiei autentice in Romania. Romania este integrata acum in Europa, iar ei se afla acum in sa: pangaritorii de oameni de ieri si de azi, comunistii, neocomunistii si mafiotii. Evident ei sunt frati. Functiilor cheie sunt ocupate astazi de catre ofiterii cu grad inalt ai fostei securitati, cea care astazi poarta un nou nume, o noua eticheta. Ne mai mira ca, de exemplu sefii Penitenciarului Codlea, chias si psihologul Staier si preotul ortodox poarta grade militare ascunse? Ne mai mira ca ei, in desconsiderarea care o au pentru om bat detinutii incatusati de maini si de picioare? Si noul ministru al justitiei, Tudor Chiuariu, poate ca nu stie, iar directorul general al Administratiei Centrale a Penitenciarelor, Alexandru Serban, cu certitudine nu stie de nimic. Cuvantul tortura nici macar in vocabular nu il au. Detinutul de 33 de ani, fost securist, a decedat in Penitenciarul din Codlea pentru ca stia prea multe si vroia sa se retraga? Si de la Bruxelles este tacere. Si in curand se va rusina de noul stat membru Romania. Ambasadorii Suediei, Angliei, Frantei si Olandei au cerut Comisiei Europene in ultimele zile o linie mai dura pentru Bucuresti. Impotriva puilor de sarpe si a samantei de vipera. Conditiile in care Romania a avut dreptul sa adere la Uniunea Europeana au fost dure, fara precedent, doar se stia? Masele de oameni sunt silite sa ramane aplecate, abia se vede voiosie pe chipurile lor si frica persista. Pentru mine este o frica fara explicatie. Alungati in sfarsit pe acesti pangaritori pe luna si atunci nu mai trebuie sa va fie frica. Doar patru exemple petrecute in ultimele zile la Agnita: Cu ceea ce am trait in ultimele zile doar la Agnita, primul oras de langa Iacobeni as putea scrie o carte. Doar patru exemple: Primul exemplu: In magazinul alimentar Tania esti intampinat cu priviri morocanoase. Nicun angajat nu spune buna ziua, multumesc sau la revedere. Ti se creaza impresia ca esti nedorit, ca deranjezi. Atunci cand cumperi unitati mai mari, asa cum este casa de copii, esti intrebat pentru ce iti trebuie atata cantitate. Inchipuiti-va, ce s-ar intampla in Germania sau in Franta in astfel de situatii. Magazinul ar da in scurt timp faliment, caci niciun client nu ar mai veni. Cei de la Tania nu stiu ca sunt clientii aceia care aduc bani pentru ca magazinul sa reziste si sa se poata plati salariile. Casiera bombane in fata ta, ca-ti vine sa-i lasi marfa la casa si sa pleci rapid. Cand introduice fiecare pret in casa de marcat ai impresia ca se contorsioneaza la fata, ca tastele casei de marcat ii provoaca dureri la degete. Oare de ce mai fac oamenii cumparaturi in astfel de magazine? Fireste, la fel se intampla si in alte magazine si in restaurante. Groaznic. Vreau sa ma destind, sa ma relaxez. In Germania se stie de mult ca oaspetii unui restaurant nu mai vin ca sa manance aici, pot face si acasa acest lucru, ci vin ca sa se destinda, ei cauta atmosfera, societatea, ambianta, experienta si contactul uman. Nu cunosc nici un restaurant in Agnita pe care sa doresc sa il mai frecventez. Chelnarii morocanosi iti provoaca dureri de stomac inainte de a manca. Al doilea exemplu: Posta Romana se considera moderna si europeana. Dar este posta comunistilor. Nici aici nu se stie, atat mai mult la posta din Agnita, care este valoarea unui client. Suntem integrati in Europa, dar cozile de la ghisee amintescde vremurile cand timbrele postale erau rationalizate. Ghiseele sunt in continuare nici si inguste, pentru ca trebuie ca clientul, solicitantul, sa pastreze distanta. Dupa ce a sta la coada, trebuie sa se umileasca si sa pleca capul la ghiseu, doar vrea sa ne aduca banii lui, nu-i asa. Fireste, nici aici nu se stie ca banii clientilor ajung in salariile functionarilor postali. Si sunt suficiente ghisee. Insa ele raman inchise, caci clientul trebuie sa astepte. Asa a fost si asa ramane in comunism. Ideologia cozilor de asteptare. In Sibiu, Capitala Culturala Europeana, hoteluri de lux tasnesc spre cer. Ce se va intampla cu ele dupa incheierea anului cultural 2007? Dar nu acestea trebuie sa fie grijile mele. In Iacobeni, la 70 km distanta, inca nu poti da telefoane internationale, iar oamenii nu au apa curenta si isi fac nevoile in private din fundul gradinii. Scrisori in care somam conditii europene si la acest capitol nu primesc raspuns. Supusul nu are dreptul sa primeasca raspuns. De cinci ori am scris senatorilor si deputatilor de la Bucuresti solicitandu-le sa intervina pentru stoparea torturii din penitenciare. Nici unul nu a raspuns o singura data macar. Ei sunt acolo sus, noi aici, jos. Sunt atat de neprietenosi incat iti provoaca greata. Iar daca pun o intrebare nevinovata: Sunteti suparata? Mi se raspunde intr-adevar: Nu, sunt doar serioasa. Iar atunci nu stiu ce sa fac, sa rad sau sa plang? In fata scarii de intrare in Oficiul Postal, conform cu legea, a fost instalata o scara pentru persoane cu dizabilitati. Daca insa o persoana in scaun cu rotile doreste sa urce, trebuie mai intai sa urmeze un curs de catarat pe munte, iar daca vrea sa paraseasca Oficiul Postal pe aceasta rampa, oricat de performante ar fi franele caruciorului de invalid, nu poate fara sa nu fie propulsat direct in strada. Inainte de pasti am cumparat timbre postale pentru 12.000 de scrisori destinate donatorilor. Dupa ce am intrebat de 3 ori, fundatia noastra a primit raspunsul ca, acum si in Romania europeana sunt valabile taxele pentru imprimate in strainatate. Nu am primit insa informatii si declaratii tiparite. Ti-ai gasit. Scrisorile au fost incheiate, colturile plicurilor taiate conform prescriptiilor (unde in Europa se mai intampla asa?) si timbrele lipite. Timbre postale in valoare de 3.000 Euro. Si totul ne-a fost rstituit foarte sec. Cu o raceala de gheata. Cu ranjete si farse. Imprimatele nu corespund prevederilor romanesti. Lucru care fireste nu ne-e putut fi explicat a n t e r io r. Iar timbrele de care nu aveam nevoie si au fost lipite fals iarasi nu ne-au fost luate inapoi. Dictatura comunistilor. Fac in continuare ce vor cu oamenii. Si nimeni nu se plange, nimeni nu le cere socoteala. Se acopera unii pe altii, isi pot permite orice, nimic nu ii poate lovi. Fireste am intentat proces de recuperare a dauenelor impotriva sefului Oficiului Judetean de Posta Sibiu, Ioan Trambitas si a dirigintei postei din Agnita, Anuta Piros. Pana acum am castigat toate procesele de daune, slava Domnului, in instantele romanesti reformate. Posta imi va rambursa costurile timbrelor postale si calatoria in Germania, unde am fost nevoit sa le distribui personal, precum si medicul care mi-a acordat ingrijiri medicale, caci asa de tare m-am enervat, incat am avut o noua criza de inima. Posta va suporta si cheltuielile de judecta si onorariul avocatului meu. Iar ei fac acum ceea ce se facea pana acum in comunism, ameninta ultima za a lantului, pe functionara postala din Iacobeni, care are martori pentru indicatiile pe care le-a primit. De ce nu exista, ca peste tot in Europa, conditii clare, scrise de ex. pentru masa imprimatelor (Infopost), conditii care pot fi citite anterior clar si transparent. De ce in aceasta tara, pana si cand e vorba de timbre postale, totul este un secret. Elibrati in sfarsit pentru oameni tineri, plini de viata, posturile si la oficiile postale, oamenilor tineri care chiar tanjesc dupa democratia autentica, dar acum se acresc asteptand in strada. Al treilea exemplu: Telefonez. Unul dintre copiii mei vine agitat si imi spune: Pater, ne taie curentul. Ii raspund: sa astepte trei minute pana termin de vorbit la telefon, apoi le platesc. Dar deja telefonul s-a intrerupt, computerul s-a stins, la fel lumina si congelatorul a ramas fara alimentare electrica. Pompele de apa fara curent. Copiii nu mai au apa. Le spun acelora: sunteti barbari, aici este un camin pentru copii. In orice stat apusean se someaza cel putin cu o saptamana inainte, in ce data va fi taiat curentul, in caz ca nu se achita pana atunci. Iar unui camin de copii nu i se intrerupe niciodata curentul. Solicit numele celor care au taiat curentul. Evita sa-mi raspunda. Ii intreb: sunteti comunisti? Imi raspund: Da, suntem comunisti. Las totul balta, imi las musafirii sa astepte si fug la Electrica S.A Punct deLucru Agnita. Fireste, persoana competenta, dl. Moraru lipseste din nou. Este pe teren, mi se spune. Intre timp am invatat ce insemna in comunism expresia fara continut ?pe teren?: a chiuli de la lucru sub pretextul sarcinilor de serviciu. Casiera la care imi platesc factura de curent (60 milioane lei vechi) este foarte prietenoasa, insa nu are nicio competenta. Cine are competenta la urma urmei in comunism? Sala in care se afla caseriile aminteste tutror de cele mai grele vremuri staliniste, pereti murdari, o bancuta ca de cersetori pentru a sedea, aceleasi ghisee mici, de abia poti recunoaste figura casierei. Scara spre casierie insemna curaj pentru toti oamenii. Daca este adevarat ca marii sefi de la distributia de gaz metan si curent electric au salarii lunare de 10.000 Euro si mai mult, ma intelegeti de ce vorbesc depsre mafioti. Vorbesc in sala cu ghiseele cu o batranica, care are o pensie atat de mica incat isi permite sa arda doar un bec chior. Si ei i s-a taiat curentul, singura sursa d elumina, fara preaviz. Are handicap locomotor si abia a ajuns pe Aleea Castanilor, acum mai trebuie sa urce si scara. Dupa ce am platit, vin la scurt timp sa ma conecteze din nou la curent, fireste fara a da vreun semn. Tocmai fug de pe terenul meu, probabil nu mai vor sa fie intrebati daca sunt comunisti. Ma intreb in sinea mea, ce fel de oameni sunt acestia care taie curentul electric, dupa bunul plac, unui camin de copii. Ah, am uitat: comunisti si neocomunisti. Sunt satisfacuti cand supusul sufera si tace. Iar noilor mafioti, viata acestoir copii oricum le-a fost si le va ramane indiferenta. Sunt furios. Nu mai indur asa ceva. Si sa mai fie de mirare ca oamenii umbla deprimati pe strada. Al patrulea exemplu: Am mai gasit in Agnita, pe strada principala Avram Iancu comunisti care recunosc ca sunt. Acum vreau sa vad cum arata acesti comunisti care-si recunosc apartenenta. Daca ei exista cu adevarat, tot imi sunt mai dragi decat vechiile capete seci cu eticheta noua. Cu un comunist care-si recunoaste apartenenta se poate vorbi...? Se poate discuta cu el? Prin poarta mare d eintrare intr-o fabrica, un mare complex numit Agnitex, are pe peretele cladirii pictata o lozinca mare: Traiasca Partidul Comunist Roman. Ma infior. Imi scot aparatul foto, aceasta imagine trebuie imortalizata. Altfel nu ma va crede nimeni din Germania, cu atat mai putin din Europa. Portarul iese si vrea sa ma impiedice sa intru in curtea fabricii, pune mana in fata aparatului foto si imi interzice intrarea. Ii spun ca este deschis, dar dintr-o data comunistii stiu ce e particular, privat si imi atrag atentia. Parasesc domeniul de intrare si apare un oarecare Gheorghe Barbat nervos dupa mine. Gesticuleaza, striga, urla. Cum imi permit, escroc imputit ce sunt. Asa era si la comunisti: preotii catolici sunt escroci imputiti. Cu7 20 de ani in urma, preotii catolici erau intemnitati si torturati. Scheletele lor, si acelea ale episcopilor, ieseau in cutii de carton afara din penitenciarele comuniste. Acum incep sa ma intreb, ce se intampla de fapt in acest complex urias? Cum ajung acesti numiti Barbat in posesia acestui complex? De unde au avut banii dupa asa-numita revolutie. Ce, nu am auzit despre asa numitii securisti! Relatiile lor stranse cu mafia araba pana in 1996, contrabanda ilegala cu carburanti in timpul razboiului din Kosovo, traficul ilegal de arme cu Iranul, Irakul si statele africane. Angajarea securistilor cu grad mare dupa 2001. In economie, fostii ofiteri de informatii au ocupat posturile cheie. Si proprietatea comunista a fost ciopartita dupa model sovietic intre noile partide democratice. De ce dl. Barbat a fost atat de deranjat ca am fotografiat cladirea, de ce? Mi se spune inoras ca, fabrica mai produce ocazional sosete. Si atunci, cine tine marele complex la viata? Atat timp cat tara aceasta nu-si depaseste trecutul, nu vad nicio sans apentru omul d epe strada, pentru cei cu capul plecat, pentru cei exploatati, pentru cei pangariti din Romania,pentru batrani si pentru tineri. O mafie In comparatie cu celelate institutii si cu intreaga societate, mafia este cea mai flexibila, cea mai adaptabila si cea mai pragmatica. Stie cum sa subjuge oamenii si sa-i invete frica. Ea lucreaza cu trucuri putrede si cu desconsiderarea omului. Ea nu cunoaste o ideologie adevarata si pactizeaza cu cu comunistii si chiar cu inaltii prelati ai Vaticanului. Ati auzit vreodata da Loja P2 si de cardinalul Marcincus din Roma? Isi ascud chipurile si lucreaza la dos. Calca peste cadavre. La fel este si in Agnita si peste tot in tara. Ei isi pot permite totul, se acopera unii pe altii si sunt solidari. Dar exista o experienta. Nici ei nu sunt eterni. Si mana istoriei ii va lovi intr-o buna zi. Doresc sa traiesc acea zi in care si romanii vor umbla cu capul ridicat prin Agnita si peste tot in tara, cand casierele din magazinwle alimentare se vor bucura de fiecare incasare, mare sau mica, pe care o poate tastat pe tastele masinii de marcat pentru seful ei. Doresc sa traiesc acea zi in care chelnerita rade din toata inima cu mine si se bucura ca in acea sapatmana am mancat din nou in restaurantul ei. Vreau sa traiesc acea zi in care functionarul postal isi deschide imediat ghiseul si sare de indata sa-mi vanda cele 12.000 de timbre postale pe care vreau sa le cumpar pentru corespondenta mea. Vreau sa traiesc acea zi in care directorul de la Electrica S.A. imi telefoneaza si imi spune: Pater, avem o problema, factura Dvs. de curent nu a fost inca achitata. Puteti sa treceti pe la noi, sa reglementam? Vreau sa traiesc in Romania acea zi in care vor disparea toatet lozincile comuniste de pe pereti si case, dar in special din mintile si inimile oamenilor, care inca nu-si dau seama cat de groaznica este viata, atunci cand esti indoctrinat cu niste lozinci. Vreau sa traiesc acea zi in care detinutii din penitenciarele romanesti nu vor mai fi torturati, ci li se va da o motivatie sa mediteze la viata lor si sa o schimbe, sa fie tratati ca oamenii pentru a deveni din nou oameni. Vreau sa traiesc acea zi in care, oamenii varstnici din Romania isi pot trai ultimele zile in demnitate si nu vor mai fi nevoiti sa cerseasca cate o bucata de paine. Vreau sa traiesc acea zi in care nu vor mai exista camine de copii si in care tinerii acestei tari vor avea sansa unei educatii solide, si a unui viitor profesional si cand nu vor mai pleca milioane de oameni din tara pentru a fi exploatati pe salarii minime in strainatate. Si in mica mea comunitate de tigani mi-ar face placere ca duminica oamenii sa vina din dor de Dumnezeu la slujba si nu pentru a profita de o mancare sau o bucata de ciocolata. Vreau sa traiesc acea zi, in care va disparea minciuna si hotia din Romania, si un cuvant dat ramane un cuvant dat si te poti baza pe oamenii din jur. Vreau sa traiesc acea zi in care comunistii, neocomunistii, pangaritorii de oameni si mafiotii sa se retraga de buna voie si sa faca loc tinerei generatii. Sa pastreze tot ce au furat dar sa faca loc fortelor democrate din aceasta tara, care sa preia responsabilitatea cu adevarat. Vreau sa traiesc acea zi in care sa pot iubi aceasta tara fara a-mi crea dureri de stomac. Adesea sunt intrebat in Agnita sau in Iacobeni si in celalalte sate, de ce nu candidez pentru functia de primar. Stiti ceva? Chiar mi-ar place sa o fac. Ce parare aveti? Si stiti ce as promite viitorilor mei alegatori? Le-as promite numai adevarul, nimic altceva decat adevarul. Caci astfel s-ar putea rezolva multe din problemele acestei tari, chiar si la Agnita. Si le-as promite virtutile pe care le-am invatat candva in Germania: sinceritate, punctualitate, incredere, incoruptibilitate si respect pentru oameni. Ramaneti-mi fideli pana pe vinerea viitoare. Al Dvs. Pater Don Demidoff ICCC Numit in Romania "Don Bosco"