Select your language:   

Deutsch English Romaneste Italiano Français Russian Nederlands Hungarian ISRAEL
       
   
   
   
Stiri
Video
SCRISORI
Don Demidoff
Europa |Kulturhauptstadt
Internationale |Oecumene
DON BOSCO
Clic-copiii
RUGĂCIUNILE UNUI |PREOT AL SPINILOR
Jurnalul unui |Preot al Spinilor
Intelepciune
CONTURILE IUBIRII |APROAPELUI
Felicitări
Memento mori
BAZILICA DIN IACOBENI |COMMUNITY CHURCH
Istorie
International Council |of Community |Churches
COMUNITATEA BUNILOR |SAMARITENI
CASETA TEHNICĂ |ADRESE
Documente
EDIŢIA INIMII
Presa
Contact






Istorie Basilica

Iacobeni - Jacobsdorf

 

În anul 1309, pe lângă alte decanate săsești, împotriva episcopului din Weißenburg au deschis proces și preoții scaunului Rupea, între care este numit și Nikolaus din Iacobeni - acesta este prima atestare scrisă a comunității. În jurul anului 1500, Iacobeni este menționat ca parohie regală independentă într-un registrul al scaunului Schenker (în prezent Cincu) cu 75 de moșieri, o moară, o școală, trei săraci și două gospodării abandonate - astfel, în perioada în care a fost construită biserica fortificată, era o comunitate numeroasă, situație care reiese și din volumul extins al sistemelor de apărare.

 

Deoarece așezarea a fost întemeiată încă din secolul 12, cu siguranță că biserica de piatră cu o singură navă, construită în stil gotic la începutul secolului 14, nu a fost primul edificiu sacru din acest sat, ci a existat și o biserică mai veche ridicată - probabil - în timpul invaziei mongole. Elementele stilistice ale bisericii gotice sunt foarte limitate și nu permit un punct de plecare pentru datarea precisă a construcției. Un arc de triumf neprofilat, cu unghi ascuțit separă cafasul de sala proiectată inițial cu aceeași lățime. Această sală este acoperită de o boltă în formă de tunel cu un model simplu cu romburi cu nervuri de argilă, iar cafasul de o boltă transversală, în timp ce absida estică este prevăzută cu o boltă cu cinci elemente, a cărei formă neregulată, cu ziduri cu diferențe de nivel creează o impresie foarte primitivă. În exterior, la nivelul peretelui sudic al sanctuarului, un prag de piatră și doi stâlpi perpendiculari de piatră arată unde se afla vechea intrare pentru preoți - această secțiune, precum și bolta mai veche a sanctuarului ar putea confirma proveniența acestor elemente dintr-o biserică anterioară bisericii gotice. Portalul sacristiei în peretele nordic al sanctuarului formează o boltă ascuțită simplă de piatră. Mica sacristie acoperită de o boltă dispune de o singură fereastră către est. În peretele sud-estic al absidei se află o mică nișă închisă, în unghi ascuțit a sacristiei. Cu excepția portalului nordic realizat ulterior, sala dispunea fără îndoială de un portal vestic, la care s-a renunțat pentru extinderea donjonului către vestul sălii.

 

Încă din secolul 15 au început lucrările de fortificare, prima etapă fiind începută prin construcția turnului în extremitatea vestică a bisericii. Zidurile donjonului, cu o grosime de 3 m la bază, prezintă o lungime laterală de 9,40 m pătrați și ating o înălțime de 26 m; dintre donjoanele din cele cinci comunități învecinate, cel din Iacobeni este cel mai înalt.

 

Frontonul sudic a fost plasat de la început în linie cu fațada bisericii, în timp ce frontonul nordic al turnului mult mai lat ieșea în afară. Din acest motiv, după finalizarea lucrărilor de construcție a turnului, a fost demolat peretele nordic, care a fost refăcut ulterior către exterior, astfel încât face în prezent legătura între colțul turnului și peretele sacristiei, ceea ce a condus la o extindere a jumătății nordice a sanctuarului în raport cu axa de simetrie. Astfel, intrarea în turn, care formează un arc cu unghi ascuțit, aflată în centrul peretelui vestic al sanctuarului, nu se regăsește pe axa de simetrie a sanctuarului, ci este ieșită în afară, către nord. Ușa de stejar cu balamale metalice cu o lățime de 10 cm închide intrarea către donjonul cu un parter cu o boltă în formă de tunel și fără ferestre. În imediata apropiere de intrare, în partea dreaptă, se formează trepte pe grosimea peretelui, care ocolesc colțul de nord-est al turnului și se termină în peretele nordic al celui de-al doilea nivel, de asemenea cu o boltă în formă de tunel (spațiu utilizat în prezent pentru depozitarea alimentelor). Galeria de scări care face legătura între nivelul doi și trei este dispusă pe grosimea peretelui estic. În prezent, accesul din curtea bisericii fortificate până la cel de-al treilea nivel este asigurat și cu ajutorul unor scări de lemn realizate ulterior. Acesta se află în legătură și cu galeria vestică a sanctuarului, ridicată de asemenea ulterior. Câte trei creneluri se regăsesc la nivelul patru și cinci - la exterior cu fante înguste, cu o lățime de numai 20 cm, iar la interior nișe cu lățimea de 1,50 m pentru arcași, acoperite în partea de sus, mai îngustă, cu plăci de piatră, continuate cu stâlpi de lemn. Nivelul șase și șapte, plasat peste acoperișul bisericii, dispune de câte patru creneluri deschise. Acestea nu sunt realizate prin suprapunere într-o axă verticală, ci sunt deplasate către lateral. Tunelul de apărare plasat ușor în relief și dispus pe console este căptușit cu lemn până la streașină, are un acoperiș abrupt în formă de piramidă și ascunde și clopotnița. Cu ajutorul unui troliu metalic, clopotele au fost ridicate din tunelul de apărare în turn - este vorba despre trei clopote noi din secolul 20. În cea de-a doua etapă a lucrărilor de fortificare, deasupra cafasului și a navei, a fost prevăzut un nivel de apărare ale cărui ziduri de împrejmuire cu creneluri, ating o înălțime de 2 m pe așa-numitele bolți de apărare, este vorba despre 17 bolți de apărare care - ieșite în afară cu 40 cm față de linia zidurilor bisericii - se arcuiesc între cele 18 contraforturi care înconjoară construcția. În intervalele realizate în acest mod între cele două ziduri se deschid crenelurile sau masiculii prin care se turna smoală fierbinte, grăsime sau apă fiartă pe dușmanii de la baza zidurilor. În peretele nordic al nivelului de apărare este formează o ușă, iar pe buiandrugul de lemn al acesteia este fixat un scripete pentru ridicarea sacilor și a găleților. Construcția nivelului de a apărare a necesitat și înălțarea șarpantei - operațiune realizată în anul 1602, așa cum se menționată pe unul dintre stâlpi. Din cel de-al treilea nivel al donjonului se deschide o ușă către nivelul de apărare de deasupra bisericii - împrejmuirea de cărămidă a acestei treceri demonstrează că a fost construită ulterior. Crenelul orientat către est pentru cel de-al patrulea nivel al turnului este acoperit de șarpanta acoperișului bisericii - o dovadă incontestabilă a faptului că nivelul de apărare a fost realizat după finalizarea donjonului bisericii.

 

Cea de-a treia etapă de fortificare a început cu realizarea turnului estic deasupra sacristiei - cinci nivele de apărare și un coridor de apărare căptușit cu lemn deasupra - aflate în legătură cu marele nivel de apărare al bisericii. Pentru consolidarea structurii de susținere, peretele nordic al sacristiei a fost dublat - la bază, acest perete de susținere are o grosime de 3 m. Un contrafort incorporat în turnul sacristiei confirmă ridicarea ulterioară a turnului sacristiei - la fel ca arcada de apărare dispusă la est, în prelungire - , secțiunea inferioară a stâlpilor săi de susținere a fost demolată deoarece acoperea unghiul de tragere dintr-un crenel al turnului. Accesul în turnul sacristiei se află în peretele vestic al acestuia, la cel de-al doilea nivel, urcarea fiind posibilă numai cu ajutorul unei scări mobile. În interiorul turnului, nivelele separate cu platforme din stâlpi sunt legate între ele cu trepte în bloc. De la nivelul patru este posibil accesul în podul bisericii - astfel, toate cele trei sisteme de apărare ale acestei biserici fortificate bine gândite erau legate între ele, fiind adaptate special pentru laturile expuse unor pericole ridicate ale fortificației. Faptul că secțiunea turnului care pătrunde în șarpantă nu a fost expusă la atacuri dovedește în mod suplimentar că turnul sacristiei reprezintă ultimul element de fortificare realizat - dacă ar fi fost realizat anterior nivelului de apărare al bisericii, s-ar fi ridicat peste acoperișul bisericii și ar fi prezentat urme de atac din toate direcțiile.

 

În secolul 19 s-a adăugat o consolă de mici dimensiuni pentru sală; între cele două contraforturi vestice ale frontonului nordic a fost realizată o scară acoperită către galeria vestică. Pentru a crește numărul de locuri pe scaun în biserică, galeriile – „laterium”, denumite „glater” de sași, dispuse pe peretele nordic, sudic, vestic - care datează din anul 1784 au fost extinse încă din anul 1805. Este interesant că, în urma suplimentării numărului de rânduri de scaune din galerii (două în galeria sudică, trei în cea nordică și cinci în cea vestică) au fost înlocuite balustradele frontale, iar vechile lambriuri au fost aplicate pe băncile noi, adăugate în spate - astfel încât poate fi urmărită evoluția stilului specific picturilor din galerii.

 

Într-o dispunere aproape în patrulater, zidurile înconjoară o curte îngustă - către est, cortina formează o pantă abruptă cu arcadele susținute de contraforturi. Intrarea principală din frontonul nordic este păzită de un „turn al portarului" cu grilaj mobil, ale căror pene de piatră pentru zidăria bolții ies în afară lângă intrare. În secțiunea nordică, unde zidul de împrejmuire urmează linia taluzului pantei abrupte, a fost adăugată ulterior o intrare în curtea interioară cu un format aproape semicircular, poligonală, în zona de nord, protejată de un bastion, transformată în prezent în locuința paznicului acestei fortificații. Colțul de nord-vest al inelului interior protejează o hală fortificată. Turnul de zidărie care iese în afară în colțul de sud-est a fost demolat, în timp ce turnul de locuințe din vest, cu trei niveluri, dispus în sud-vest, s-a menținut. Acesta este amplasat în cel mai protejat loc, deoarece din platoul sudic nu exista niciun pericol. Parterul acestei construcții prezintă un tavan sub formă de tunel, iar în secțiunea de nord, către curtea fortificației, se deschid trei intrări dispuse suprapus, prevăzute cu uși de lemn. Glaful unui gemuleț din peretele de nord este în formă triunghiulară, pictat cu roșu, maro și negru; urmele picturii au rămas și pe canturile turnului. Cel de-al doilea și al treilea nivel dispun de un puț de aerisire comun a cărei construcție contrazice ideea că ar putea fi vorba – la fel ca în celelalte turnuri de locuințe - despre o fantă de evacuare sau un coș de fum. Latura estică și frontală a zidului interior de împrejmuire sunt prevăzute cu guri de foc, ale căror cadre de stejar sunt închise cu un bolț de lemn cu un sistem de rotire în jurul unui ax metalic și care permite numai deschiderea din interior, și permite ieșirea unui număr de două țevi de pușcă. Cu excepția zidului estic al intrării în curtea interioară, fortificația s-a conservat foarte bine, iar biserica fortificată, cu friza decorativă a arcurilor de apărare, structura verticală a frontoanelor, prin contraforturi și acoperișurile suprapuse se remarcă prin frumusețea și expresivitatea deosebită.