(Interviu realizat de Erik Schumann)

De ce luptaţi pentru un preot al străzii?

Pater Don mă numeşte singura prietenă pe care o are în România. Acest lucru mă măguleşte. De peste zece ani sunt avocata lui. Am umblat prin ţara aceasta împreună în lung şi-n lat pentru că am luptat pentru dreptatea copiilor şi a fundaţiei în multe oraşe. Datorită pregătirilor pentru procese, a orelor petrecute în maşină, faptul că am împărţit câştigurile noastre, mari sau mici, toate acestea au dus să ne cunoaştem foarte bine. Soţul meu îmi reproşează că-mi petrec mai mult timp cu Pater decât cu el.

Am foarte mare respect pentru munca pe care a făcut-o Pater Don. Este o muncă foarte grea pe care nu o face pentru el, o face pentru copiii noştri, pentru ţara noastră. Nici în cele mai grele momente nu a părăsit copiii. Foarte multe fundaţii internaţionale au plecat din ţara mea, Pater Don a rămas. Nu este un naiv, nu este un visător. În spatele succesului lui este foarte multă muncă grea.

Nu este Pater Don mai degrabă un client dificil, pentru că se pune cu conducerea acestei ţări?

Pater are un simţ foarte dezvoltat pentru dreptate şi de aceea nu stă pe gânduri când trebuie să cheme autorităţile în faţa justiţiei de fiecare dată când fundaţiei, lui sau copiilor se fac nedreptăţi. Prin acest lucru le arată şi celorlalţi oameni din ţară că fiecare poate lupta pentru dreptatea lui. Pentru că până acum doar puţini oameni au avut curajul de a duce astfel de procese. Pater somează autorităţile statului să accepte legalitatea.

Primul proces pe care l-a avut Pater a fost pentru că nu vroia să dea şpagă. De aceea s-a afirmat că construise fără autorizaţie. Pe această bază s-a dispus demolarea casei, iar copiii trebuiau să părăsească fundaţia. Bineînţeles că Pater Don a putut demonstra că ceruse o autorizaţie de construcţie, dar că acesta ajunsese direct în coşul de gunoi al autorităţilor.

La majoritatea proceselor, Pater Don apare personal. Ia toate aceste lucruri foarte în serios şi cere judecătorilor să acorde o deosebită atenţie cazurilor. Deşi, în România este cu totul neobişnuit, el intervine de multe ori în timpul dezbaterilor. Unde de regulă vorbesc numai avocaţii, Pater Don cere câteodată cuvântul. De curând a rugat-o pe judecătoare să includă motivarea sentinţei pe lângă aspectele juridice şi aspecte morale şi etice. Aceasta i-a dat dreptul la un cuvânt scurt, dar după ce Pater a început să vorbească, a ascultat îndelung ce are de spus Pater Don. Chiar şi în sală se făcuse linişte, pentru că de obicei în sală este agitaţie. Ştiu că se roagă şi când se află în sala de judecată, câteodată rămâne neclintit şi îngândurat chiar dacă deja se discută cazul următor.

Luptă Pater Don pentru o cauză pierdută?

Nu, nu a fost şi nu este o cauză pierdută pentru care luptă Pater Don. A realizat foarte multe. Trebuie doar să ne uităm în jur ca să putem înţelege. Toate sunt rezultatele luptei sale. Nimic nu trebuie dovedit pentru că toate pot fi văzute.

Fundaţia din Cincu este ceva luminos şi într-un sat care fusese aproape lipsit de viaţă, acum viaţa a renăscut. Nu trebuie să uităm ca Pater Don se ocupă de copiii săi, dar astfel a creat şi foarte multe locuri de muncă. Şi copiii care râd împrăştie bună dispoziţie. În multe alte sate româneşti găsim numai oameni deprimaţi.

Când va fi recunoscută munca lui Pater Don în ţară?

Ultimul său angajament – făcut cu foarte multe sacrificii – a fost deja recunoscut de autorităţile române. Ele ştiu cum este construită fundaţia şi cum funcţionează. Chiar dacă există oameni care-l duşmănesc pe Pater Don şi care ar dori ca munca din fundaţie să ia sfârşit, aceştia nu reprezintă majoritatea. Câteodată este mai bine ca aceştia să nu fie băgaţi în seamă. Cu cât creşte mai mult nivelul de trai în România, cu atât mai puţin va fi atacat Pater Don.

Există dreptatea instanţelor româneşti pentru Pater Don?

Eu sunt mulţumită. Am avut peste optzeci de procese care toate au fost duse până la capăt. Cu excepţia a două, le-am câştigat pe toate. Dar există şi îngrădiri. Dacă Pater Don trebuie să apară la proces cu o autoritate cu care s-a certat, atunci este mai bine ca procesul să fie strămutat din locul unde acea autoritatea are influenţă. Numai după strămutarea procesului în altă parte se poate spera că vom obţine dreptate. Dar nici aceste strămutări nu se fac aşa uşor. Din aproximativ şaizeci de cereri de strămutare făcute la Curtea Supremă se aprobă de obicei două. De regulă ne aflăm printre cele două procese strămutate. În ultimii zece ani am reuşit să obţinem aprobarea pentru strămutarea a douăzecişipatru de procese. Am dovedit că instanţele de judecată nu pot fi obiective. Totuşi munca lui Pater Don este luată în serios. Eu am mers de obicei cu problemele fundaţiei la Curtea Supremă.

Cea mai mare problemă este birocraţia din România, dar de acest lucru nu se loveşte numai Pater Don. Au fost multe procese care au trebuit duse de Pater Don, dar au mai fost şi alte bătălii pe care a trebuit să le ducă. A trebuit să învăţăm autorităţile să respecte propriile legi şi persoana lui Pater. Au existat multe încercări din partea autorităţilor de a închide fundaţia. Procesele au fost duse adesea cu acuzaţii false împotriva lui Pater Don. Şi s-a luat în calcul şi faptul că copiii vor ajunge din nou pe stradă.

De ce are Pater Don aşa de mulţi duşmani?

Aceasta a fost cu certitudine la început aşa. Şi este normal: cine are curajul să dea în judecată autorităţile atrage mânia conducerilor. Dar Pater a crescut mult mai liber decât mine şi decât majoritatea cetăţenilor acestei ţări. Gândirea comunistă are încă rădăcini adânci în România. Dar Pater Don nu îşi pune mai întâi întrebarea dacă are voie să reclame o autoritate. El se apără dacă este nevoie împotriva oricui. Dacă cererea unui român a fost respinsă, acesta acceptă acest lucru. Nici nu se gândeşte să mai încerce o dată, pentru el această respingere este definitivă. Pater Don de-abia atunci se mobilizează. Din păcate nu este destul de diplomat, aşa cum mi-aş dori eu. Odată a întrebat în prezenţa mea o persoană sus-pusă dacă nu are de gând să-şi scoată pălăria.

Îmi aduc foarte bine aminte ce se scria în primii patru ani despre Pater Don în presă. Toată presa din România îl ataca. Dar se vedea de la o poştă că totul era condus de oameni care aveau influenţă. Împotriva calomniilor Pater Don s-a luptat şi a avut succes. Unii jurnalişti au trebuit să-i plătească pagube morale, iar în ziare au trebuit date dezminţiri. După aceea a fost linişte. Dar şi astăzi mai există un jurnalist care încearcă cu încăpăţânare să găsească “secretul” din spatele lui Pater Don. Este convins că munca pe care o face Pater este numai o faţadă în spatele căreia se ascund lucruri îngrozitoare. Şi el a fost condamnat la plata de daune morale şi nu poate suporta acest lucru.

Numărul duşmanilor lui au scăzut. Pater Don a câştigat multe persoane de partea sa şi în sat şi în oraş şi la autorităţile şi ministerele cu care are de-a face. Odată trebuie să accepte fiecare ceea ce vede. Lucruri care păreau a nu se rezolva niciodată. Dar uitaţi-vă astăzi la casa de copii: totul este ordonat, totul este organizat, liniştea care domneşte acolo, bucuria copiilor! Întotdeauna când apare Pater Don copiii îl îmbrăţişează. O familie mare. Pentru mine acestea sunt miracole.

Poate învăţa România ceva de la Pater Don?

Eu îl însoţesc pe Pater Don de aproximativ zece ani şi am trecut împreună cu el prin multe procese. Puteţi să mă credeţi că-mi cunosc clientul foarte bine. Eu însămi am învăţat foarte multe de la Pater Don. De exemplu că legile pot fi schimbate în România dacă sunt nedrepte. Prin munca fundaţiei şi prin susţinerea mea două legi au fost modificate. Datorită faptului că Pater Don luptă pentru copiii lui a creat cazuri fără precedent de care profită şi alte fundaţii. Poliţia economică îl acuzase că datorită donaţiilor fundaţia obţine câştiguri pentru care nu plăteşte impozit. Nicăieri în lume donaţiile în bani nu se impozitează, iar fundaţia pe care Pater o conduce nu lucrează pentru a obţine câştiguri. Au fost efectuate mai multe percheziţii datorită acestor acuzaţii. Au fost ridicate dischete şi diferite documente. Iar sub acuzaţia de neplată a impozitelor s-a deschis un proces împotriva fundaţiei. Dar cei care au judecat cazul nu au luat în considerare probele aduse de poliţia economică, iar acuzaţia a căzut. Instanţa de judecată a constatat că fundaţia nu are câştiguri. Ministerul de Finanţe a făcut recurs pentru a-l da a doua oară în judecată pe Pater Don. Curtea Supremă de Justiţie nu a acceptat recursul făcut şi a confirmat încă o dată caracterul caritabil al fundaţiei. În afară de aceasta practicile pentru plata impozitelor a fost criticată şi au fost declarate ca fiind ilegale. Cazul acesta ajută şi alte fundaţii, care au fost chinuite de poliţia economică, şi a dus la modificarea legii în avantajul fundaţiei.

Dar braţele autorităţilor sunt foarte lungi şi ajung departe. Se vede nomenclatura veche. Deodată nu s-a mai dorit prelungirea vizei pe care o acordă Ministerul Sănătăţii – în momentul în care Pater Don devenea cetăţean de onoare al comunei Cincu! Şi în acest caz am avut nevoie de Curtea Supremă pentru ca Pater să primească viza şi să obţinem dreptatea.

Cum s-a schimbat Pater Don în aceşti ani?

Pater Don este foarte extenuat. Este foarte neliniştit şi suferă de stres, pentru că toţi vin cu problemele la el: copiii, angajaţii, sătenii şi oameni din toată ţara. Şi întotdeauna există o problemă. Iar altă problemă sunt deplasările: Pater Don este tot timpul pe drumuri, este în adevăratul sens al cuvântului un preot al străzii, atât în ţară cât şi în străinătate unde cerşeşte pentru copiii săi. Nu are timp de relaxare. Merge peste tot unde este nevoie de el, chiar dacă se simte rău. Pater Don a făcut multe sacrificii, sănătatea sa a avut de suferit. Iar acest lucru a lăsat urme. Dar el se luptă pentru copiii săi la fel ca în prima zi.

Este o ruşine că Pater Don a fost târât în atâtea procese. Dar a ieşit învingător din toate aceste procese, căci în caz contrar această fundaţie nu ar mai fi existat. Dar acest lucru l-a costat şi multă putere.

De ce se poartă românii aşa cu copiii lor?

Lipseşte afecţiunea, iubirea oamenilor pentru copii. Este o problemă a societăţii. Justiţia poate să acorde acestor copii doar o protecţie limitată. Mamele ar trebui obligate să se legitimeze la naşterea copilului la spital, iar spitalele ar trebui să fie obligate să verifice identitatea mamelor. Ceea ce funcţionează în alte ţări nu funcţionează însă şi în România.

Cum îi pregăteşte Pater Don pe copii pentru viaţă?

Îi pregăteşte foarte mult. Prima dată le oferă educaţie şi credinţă. Văd cu ochii lor ce înseamnă dragostea. Le aprinde dorinţa de a trăi în condiţii ordonate după părăsirea fundaţiei şi îi învaţă să-şi crească copii în acelaşi sens. Poate mai târziu se vor gândi şi ei cum pot plăti înapoi dobânzile pentru aceste fapte.

Pater Don le oferă copiilor exemplul său, nu vorbeşte doar despre aceste lucruri, el le trăieşte. Iar motto-ul său pentru copii ar putea suna aşa: Un om onest, care are o credinţă mare, va câştiga întotdeauna.

Pater Don crede că va mai dura o sută de ani până când România va fi integrată în UE. Şi dumneavoastră sunteţi la fel de optimistă?

Nu, nu, eu cred că aici Pater Don se înşeală. Dacă interesul este din ambele părţi atunci România va adera la Uniunea Europeană în următorii zece ani.