Select your language:   

Deutsch English Romaneste Italiano Français Russian Nederlands Hungarian ISRAEL
       
   
   
   
Stiri
Reiseberichte
Arhiva
Opinii
Cuvantul |de Duminica
ACŢIUNE
Date personale
Prieteni
Video
SCRISORI
Don Demidoff
Europa |Kulturhauptstadt
Internationale |Oecumene
DON BOSCO
Clic-copiii
RUGĂCIUNILE UNUI |PREOT AL SPINILOR
Jurnalul unui |Preot al Spinilor
Intelepciune
CONTURILE IUBIRII |APROAPELUI
Felicitări
Memento mori
BAZILICA DIN IACOBENI |COMMUNITY CHURCH
International Council |of Community |Churches
COMUNITATEA BUNILOR |SAMARITENI
CASETA TEHNICĂ |ADRESE
Documente
EDIŢIA INIMII
Presa
Contact








Scrisoarea mea către cea care ne susține financiar cu credință pentru că ne facem mari griji ?..

Dragi prieteni
O bancă roșie din Lucerna

Astăzi am primit rândurile dumneavoastră pline de dragoste, în mod special vederea veselă cu peisajul de toamnă în care apare o bancă de culoare roșie. Roșul stimulează, astfel că voi pune această vedere lângă monitorul computerului meu și de fiecare dată când voi fi obosit, mă voi așeza pe această bancă, voi închide ochii și îi voi mulțumi lui Dumnezeu pentru că pot trudi pentru EL. Într-adevăr, inima și sufletul îmi sunt obosite și seara mai închid ochii oftând și Îi spun Domnului ?nu m-aș supăra dacă mâine nu mă voi mai trezi.?

Puterile m-au părăsit, picioarele nu mai vor să mă mai asculte, mi-am pregătit scaunul cu rotile pe care îl am de la acel accident teribil, când s-a încercat eliminarea mea, pentru a-l folos dacă lucrurile se vor înrăutăți.

Dar și atunci voi mai avea banca dumneavoastră. Uneori îmi vine să mă urc într-un tren și să plec văzând cu ochii. Dar aș fi nevoit să-i las în urmă pe copiii mei unii dintre ei au plecat, dar s-au întors, pentru că aici este casa lor. Dar nu-i pot ține aici pe toți. În orice familie normală, copiii ajunși la maturitate pleacă la casa lor. Aici au rămas prea mulți copii maturi, care au venit aici în cei 17 ani în care le-am oferit îngrijire.

Figurile comuniștilor rămași la putere mă scot din minți. Nu pot să-i urăsc, dar, în oboseala mea, sunt atât de nervos. Vă pot scrie despre toate demersurile îndreptate împotriva mea.  Recent a avut loc reuniunea ecumenică internațională. Dacă ați ști cum am fost vânat de poliție pentru ?

 a mă determina să părăsesc orașul, (am răspândit un ziar în care se vorbea despre minciună și falsitate),același lucru s-a întâmplat și cu ocazia vizitei președintelui federal care a avut loc în urmă cu mai multe luni.

Am fost urmărit de nouă securiști. Mulți episcopi sunt în continuare spioni ai securității. Telefonul meu este ascultat în continuare, sunt urmărit pentru că scriu adevărul în articolul meu săptămânal din publicația ?Ziarul de Sibiu?.

Și tot mai mulți dintre donatorii noștri credincioși trec în neființă, această comunitate care ne susține cu credință de 17 ani, atât a trecut deja, a început să fie tot mai mică. Se adaugă foarte puțin membri, generația tânără nu mai dă dovadă de sensibilitate. Nu scriu aceste rânduri pentru a apela la dumneavoastră. Ați făcut atât de multe lucruri și ați dat dovadă de sensibilitate și ați împărțit o parte din bunurile dumneavoastră cu noi.

Dar veniturile sunt tot mai reduse, iar problemele tot mai numeroase. Copiii abandonați care au ajuns la maturitate au nevoie de instruire, copiii de țigani din sat, cei torturați, deținuții și tot mai multe persoane vin din toată țara, uneori chiar pe jos, cu autostopul, sunt ultima lor speranță, iar eu nu pot face nimic.

Sufletul meu continuă să sângereze.

Mi s-a propus să candidez la funcția de primar în orașul Agnita din apropiere. Oamenii s-au săturat până peste cap de corupție. Oamenii nu se pot apăra.

Am avea nevoie de noi finanțatori, dar nu știu de unde. Îmi cer scuze că vă prezint toate aceste plângeri, dar m-ați invitat pe această bancă roșie, iar eu am început să vorbesc. Dacă ar acționa mai mulți așa cum faceți dumneavoastră și dacă ne-ar acorda o parte din bunurile...

Am prieteni în Teufen pe care îi voi vizita cândva, poate că atunci vom sta de vorbă 10 minute în fața ușii dumneavoastră......

Este adevărat că papa a aprobat din nou sfânta liturghie, dar eu ar trebui să plâng sau să râd? Este prea târziu, prea multe lucruri au fost distruse în biserică prin modernism și prin slujbele lipsite de conținut dar bogate în interpretare.  Eu am rămas mereu credincios acestei sfinte liturghii, împotriva tuturor opozițiilor. Iar eu, la fel ca alți alții, am putut celebra jertfa pe cruce a lui Hristos numai în afara bisericii. Uneori îmi vine să plec la Roma și să îl întreb pe sfântul părinte ce se va întâmpla cu toți acești preoți care au rămas credincioși vechii liturghii și care au fost obligați să părăsească biserica. Ce se va întâmpla cu noi? Plângerile mele sunt mute!

Domnul să fie cu dumneavoastră și vă mulțumesc din suflet, sora mea întru Domnul nostru Isus Hristos. Din când în când, ne vom întâlni pe această bancă roșie, nu-i așa?

Poliția verifică ziarul distribuit de cei care susțin frânta liturghie

 


Dorinte linistite....

 

Pater Don Demidoff ICCC va doreste la toti, frati, prieteni, sustinatori, binefacatori si donatori un an nou 2007 satifacator, linistit si sanatos. Sa va fie realizate toate dorintele cele mici si sa va ramana visuri pentru dorintele mai mari.

 

Eu va promit sa fiu prezent cu toata forta mea (in ciuda infarctului si diabetului) pentru copiii abandonati de la Cincu si pentru sustinerea Casei Don Bosco, casa lor, pentru familiile de tigani si copiii lor din Iacobeni, la fel pentru grija lor spirituala si pentru painea zilnica, pentru detinutii tratati ca animalele, din Penitenciarul de Inalta Siguranta din Codlea. Unii de acolo suporta o sentinta de la 5-la 8 ani in celule cu alti 30 detinuti, pentru ca au furat un sac de cartofi. Pentru renasterea morala a Romaniei, contra anticrist, contra mafia, contra coruptie si pentru drepturile omului, in special cel al copiilor.

 

Ma bazez fara limite pe prevederile lui Dumnezeu. Si stiu ca trebuie sa suport prevederile sale, cu efortul meu, fara limite si mai departe cu ajutorul dvs.

 

Cont bancar pentru ajutor direct in EUR:

Don Demidoff

Raiffeisenbank Agnita

IBAN RO69RZBR0000060004467650

BIC RZBRRobu

 

Cu stima

Pater Don Demidoff ICCC        

www.depeschedondemidoff.com

Preot Independent Catholic Church USA

Member im Council of Community Church USA   www.icccusa.com

Presedintele Sf. Don Bosco pentru copii abandonati

Presedintele Ligii pentru Renastere Morala a Romaniei

in Iacobeni / jud. Sibiu

Romania

Contact:

dondemidoff@web.de




 

 

 

 

 

Timpul vindecă rănile,

dar nu chiar pe toate ..

 

 

1989: Execuţie tiranii Ceauşescu

 


Dragi prieteni ai copiilor noştri abandonaţi din Cincu,


Vă mai amintiţi aceste imagini teribile? Cu 15 ani în urmă: tiranii Ceauşescu din România sunt executaţi.

Legaţi cu sfoară, cei doi soţi sunt ciuruiţi de câte 30 de gloanţe. Corpurile acestor dictatori odioşi s-au prăbuşit la pământ. A început aşa-zisa "revoluţie".

Imediat după aceea am călătorit în România. Am fost profund marcat în special de destinul copiilor de acolo. Cum puteai trece cu vederea unele fapte? Erau părăsiţi, refuzaţi, alungaţi, violaţi, loviţi şi bătuţi, plini de păduchi şi de mizerie, bolnavi, subnutriţi şi umiliţi: copiii nimănui.

Adesea nu îşi cunoşteau nici numele, nu mai aveau putere să râdă sau să plângă, nu ştiau ce înseamnă şcoala şi medicul, nu aveau încredere în nimeni şi nimeni nu avea încredere în ei. Trăiau din furturi, minciuni şi cerşetorie, în special din cerşetorie, mulţi dintre ei erau dresaţi să cerşească chiar de către proprii părinţi. Nu cunoşteau dragostea şi afecţiunea, în special dragostea, iar despre Dumnezeu nu aveau nici o idee.

Urmele lăsate de perechea de tirani în cei 40 de ani de dictatură se mai văd şi în prezent la oamenii de aici. Aceasta deoarece timpul nu vindecă chiar orice rană. Cicatricele sunt prea adânci. Gândirea şi sentimentele oamenilor au fost grav afectate. Nimeni nu ştie de câte generaţii va mai fi nevoie cu adevărat pentru vindecarea tuturor rănilor.

Adesea ajung la capătul puterilor şi de 15 ani mă confrunt fără speranţă cu o mentalitate marcată de duşmănie şi neîncredere pe care a creat-o această îndoctrinare comunistă unde minciunile şi furturile par să nu mai aibă sfârşit.

Copii noştri din Casa Don Bosco au învăţat cu totul altceva. Ei sunt îngrijiţi, acceptaţi şi iubiţi de 15 ani. Ei îşi cunosc numele şi au învăţat să râdă şi să plângă. Ei au aflat că Dumnezeu îi cunoştea şi îi iubea înainte "de a fi".

 

 


Prin credinţa şi ajutorul de care au dat dovadă mulţi oameni din Europa, ei nu au reuşit doar să supravieţuiască, ci şi-au dezvoltat chiar propria personalitate. Dar ce se va întâmpla pe viitor? Suntem confruntaţi cu probleme grave. Criza economică din Europa ne-a lovit din plin. Donaţiile s-au redus semnificativ.

Am fost nevoiţi să refuzăm mulţi copii abandonaţi, iar dacă nu vom primi cât mai rapid ajutor vom fi fost obligaţi chiar să-i dăm afară, să-i trimitem înapoi în stradă pe unii dintre ei. Mă tot gândesc cum ar putea fi integrată atât de curând în Europa această ţară...

Ieri, o mamă m-a chemat la ea să-i văd copilul nou-născut. Conform unor idei preconcepute aici pruncul nu trebuie să iasă la aer şase săptămâni de la naştere. Bebeluşul horcăia şi respira greu şi plângea fără încetare Mama nu avea lapte şi era disperată. Cu greu am reuşit să-mi stăpânesc lacrimile..

Am nevoie de ajutorul dumneavoastră. Ce să le spun copiilor "mei" …?

Ştiu că vremurile în Europa sunt mai grele.

Vremurile pentru dumneavoastră sunt grele: ... dar la un alt nivel. În România a rămas o suferinţă profundă, în special în zonele rurale. Dictatorii au fost executaţi. Dar suferinţa pe care au provocat-o trăieşte şi astăzi.

Sper să aveţi ocazia să ne vizitaţi. Vă voi arăta că în Germania condiţiile de trai nu sunt atât de îngrijorătoare.

Dacă aş putea salva mai mulţi copii … Dacă aş putea ….

Vă rog să fiţi milostivi. Domnul fie cu voi

 

 

 

 

Inundaţii 2005 în capitala Bucureşti

 

Ieri, o mamă m-a chemat la ea să-i văd copilul nou-născut. Conform unor idei preconcepute aici pruncul nu trebuie să iasă la aer şase săptămâni de la naştere. Bebeluşul horcăia şi respira greu şi plângea fără încetare Mama nu avea lapte şi era disperată. Cu greu am reuşit să-mi stăpânesc lacrimile..

Am nevoie de ajutorul dumneavoastră. Ce să le spun copiilor "mei" …?

Ştiu că vremurile în Europa sunt mai grele.

Vremurile pentru dumneavoastră sunt grele: ... dar la un alt nivel. În România a rămas o suferinţă profundă, în special în zonele rurale. Dictatorii au fost executaţi. Dar suferinţa pe care au provocat-o trăieşte şi astăzi.

Sper să aveţi ocazia să ne vizitaţi. Vă voi arăta că în Germania condiţiile de trai nu sunt atât de îngrijorătoare.

Dacă aş putea salva mai mulţi copii … Dacă aş putea ….

Vă rog să fiţi milostivi. Domnul fie cu voi

 

 

 

În România anul 2005 a fost marcat de inundaţii, tulburări şi violenţe iar acum ne aflăm în faţa celui de-al patrulea val de inundaţii. Puteţi afla despre aceste evenimente din mass-media sau poate aceasta oferă

informaţii numai din acele locuri din lume unde se înregistrează 10 de mii de morţi.

Dar câţi oameni rămân fără adăpost, câţi dispar fără urmă, de ce nu vorbeşte nimeni despre victimele de aici …?

 

 

 

 

 

 

 

 

Pater Don Demidoff ICCC